Pun coreenii ceva în filmele lor care face ca orice poveste, oricât de deprimantă ar părea, să aibă și un strop de speranță. Și nu te lasă pe tine, privitor, să cazi pradă unei tristeți iremediabile. Au niște subtilități în cuvinte, în priviri, în jocul actorilor, în detaliile scenariului care aproape te obilgă să empatizezi cu personajele, să le intri în case și în suflete, să trăiești li să mori cu ele. E și cazul peliculei de azi. Care vorbește despre iubire și moarte, dar mai ales despre suferință mai puternică decât capacitatea creierului de a suporta. Într-o zi, un bărbat intră într-o secție de poliție și anunță că se declară dispărut. Și dorește ca agenții să-l găsească. Omul suferă de amnezie și, de acolo, poveste se derulează înapoi, spre cauzele situației lui.
Remember you (2016)
8,5 ★ de la mine!
