De ce oamenii merită, totuși, iubiți (2)

Glenn Buratti are 6 ani și trăiește împreună cu părinții săi în St. Cloud, Florida, Statele Unite. Are o formă ușoară de autism și suferă de epilepsie. Dar merge la grădiniță și se comportă ca orice alt copil de vârsta lui, după ce reușește să treacă peste stânjeneala pe care o resimte (mai mult decât ceilalți) când e într-un grup mai mare sau întâlnește necunoscuți. De curând a fost ziua lui. Și și-a rugat mama să trimită invitații celor 16 colegi de grupă, să vină la el acasă, la petrecerea lui aniversară. Și, în ziua cu pricina, de cum s-a dat jos din pat și-a întrebat mama câte minute mai sunt până o să ajungă prietenii săi. Din păcate, orele treceau, și niciun copil nu apărea la poartă. Glenn a început să fie din ce în ce mai necăjit, își ciupea vârful nasului ca să nu plângă și întreba în continuu ”când o să vină cineva?”.

Ca orice mamă, Ashlee era foarte tristă, dar încerca să nu arate nimic, pentru a nu mări anxietatea băiatului ei. Tristețea s-a transformat în revoltă, când și-a dat seama că nu va veni nimeni și că fiul ei va fi devastat. Așa că, supărată, a scris pe facebook că i se rupe inima văzându-și copilul atât de necăjit. Postarea ei a devenit virală și, în foarte scurt timp, oameni străini au început să sosească, aducând cadouri pentru Glenn. Primii au fost proprietarii unui magazin de animale din zonă. Au urmat alți oameni, singuri sau însoțiți de copii. Dar surpriza și mai mare a venit din partea ofițerilor de poliție din zonă. Șeriful a trimis un elicopter care a survolat casa micuțului Glenn aproape 20 de minute, în timp ce pilotul îi făcea cu mâna. După care, câteva mașini cu bărbați în uniformă au oprit pe stradă. Aceștia aveau brațele pline cu jucării și erau însoțiți de unul dintre câinii secției. Glenn era în culmea bucuriei. Râdea și alerga de colo colo, voia să vadă tot, să se joace cu cățelul, să se urce în mașinile de poliție, să se urce pe motocicleta agenților, să desfacă pachetele sau să se plimbe cu bicicleta pe care o doamnă i-o adusese cadou. O oră mai târziu, doi ofițeri SWAT coborau din vehiculul lor special, pentru a-i ura ”La mulți ani” lui Glenn.

Și, pentru ca totul să fie desăvârșit, o mașină de pompieri, cu luminile aprinse, a oprit în fața casei. Glenn fusese întotdeauna fascinat de pompieri, întotdeauna se uita la televizor când vedea vreunul și, pe stradă, o ruga mereu pe mama lui să treacă prin fața secției, ca să se uite la mașinile roșii. De data asta, au venit la el acasă, i-au făcut cadou o cască, i-au arătat toate secretele autoutilitarei și l-au lăsat să stea la volanul ei.

În total, exceptându-i pe oamenii legii, 25 de adulți și 15 copii au trecut în acea zi pe la Glenn, au mâncat prăjituri, s-au jucat în curte și i-au cântat ”La mulți ani!”.

PS. Nici după o săptămână de la aniversare, părinții colegilor lui Glenn nu-și ceruseră scuze pentru că nici măcar n-au răspuns invitației lansate de mama lui.

PPS. Click pe poze dacă vreți să le vedeți mai mari!

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: