cine trebuia să prevadă?

Un individ intră într-un coafor, scoate pistolul şi împuşcă 8 oameni. Doi mor. Între ei şi soţia criminalului. Care era, de fapt, ţinta acestuia. În America n-ar fi o ştire ieşită din comun. Cei de acolo sunt obişnuiţi cu astfel de tragedii şi le privesc, de multe ori, cu detaşarea celor care ştiu că nu se pot feri de ele nici măcar dacă se închid în case. În România, însă, un astfel de eveniment dă peste cap programul televiziunilor şi somnul multor oameni. Sigur, o astfel de tragedie ar putea fi etichetată ca rezultatul unui puseu de nebunie, imposibil de prevăzut. O analiză puţin mai profundă naşte, însă, fiori pe şira spinării.

Da, momentul în care cedează un psihic labil confruntat cu o situaţie pe care n-o poate controla, nu poate fi intuit cu precizie. Suntem tentaţi să-i credem nebuni (şi să ne ferim de ei) doar pe cei cărora le curge scuipat din gură sau îşi dau pumni în cap. Ne e foarte greu să asimilăm posibilitatea ca un om care arată ca noi poate fi deja atins de degradarea facultăţilor mentale. Posibilitate care, în sine, este extrem de înfricoşătoare. Dar uşurinţa cu care cei din jurul unui astfel de dement au ignorat semnalele evidente din comportamentul lui, e cea care mă sperie cel mai mult. Şi faptul că un astfel de specimen a primit permis de port armă letală e cel mai tulburător. E vorba despre un şofer! Care, în 2010, a fost internat la spitalul de lunatici! În 2005 a fost acuzat de lovire şi alte violenţe, dar achitat de instanţe. Apoi şi-a ameninţat cu pistolul foştii colegi de la autobază. Şi-a terorizat nevasta cu care era în divorţ. S-a dus la frizeria unde lucra aceasta şi a ameninţat-o că-i sperie clienţii şi că se dezbracă în mijlocul salonului. Femeia a depus o plângere la poliţie. Nimeni n-a făcut nicio investigaţie. Aflăm acum de la vecini că avea un altar în casă, unde amesteca icoanele cu obiectele rămase de la soţie. Şi sunt convins că vor mai ieşi la iveală foarte multe detalii, posibile indicii pentru cei care ar fi putut, într-un fel sau altul, să prevină o astfel de tragedie, chiar şi numai nepunând în mâna asasinului o armă mortală. Cum a trecut un astfel de individ, cu astfel de istorii la activ, testul psihologic de la angajarea în MAI? Dar pe cel de la examenul pentru obţinerea permisului de port-armă? Nu cumva, ca şi în cazul celui pentru carnetul auto, astfel de teste sunt de formă, iar evaluatorii, nişte nepricepuţi blazaţi?

În România psihologii sunt specialişti mai ales în sfaturi sexuale, că doar asta e problema numărul unu a majorităţii oamenilor. Un psiholog trebuie să fie inteligent, mai inteligent decât pacienţii lui, să aibă intuiţie, să fie empatic, dar, în acelaşi timp, detaşat şi atent la orice detaliu. Cei mai mulţi sunt, însă, doar nişte persoane cu o diplomă. Care aplică mecanic nişte scheme învăţate din cărţi. A căror judecată de valoare legată de cel din faţa lor nu diferă de cea a omului de pe stradă decât prin greutatea pe care o dă peticul de hârtie atârnat pe perete. Ale căror evaluări nu sunt decât şabloane, banalităţi şi truisme.

Aşadar, nu nebunia e cea mai înfricoşătoare. Ci prostia, indiferenţa, nepriceperea, lipsa de profesionalism a celor din jurul indivizilor a căror minte pleacă, încet sau brusc, cu sorcova. Şi a celor care au rolul de a preîntâmpina astfel de tragedii. 

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Trebuie avute invedere urmatoarele aspecte:
      – daca interventia specializata este de tip psihologic si psihiatric pentru ca daca “pacientul” interactineaza cu psihologul este posibil sa apara in relatia terapeutica asa zisa rezistenta la tratament. Pentru ca psihologul sa gaseasca o rezolvare va trebuie sa fie in posesia unor fapte concret exprimate mai ales ca el are rolul de indrumator dar principala responsabilitate incumba pacientului. Sa nu uitam ca psihologia isi are rostul pana la un anumit moment dat, daca suntem in prezenta unor afectiuni psihiatrice certe si grave psihologul va aduce la cunostinta celui interesat necesitatea unei internari intr-un spital psihiatric. Rolul major apartine lui si familiei lui si depinde de el/ familie cum gestioneaza situatia conflictuala;
      – daca interventia are un caracter prioritar psihiatric aceasta persoana despre care se discuta va urma un tratament medicamentos de durata, probabil pe tot parcursul vietii.
      – preventia de dpinde in primul rand de noi, noi in momentul in care constentizam ca exista o problema in comportamentul nostru va trebui sa sti sa cerem sprijinul familiei si dupa aceea ajutorul persoanelor abilitate;
      – izbucnirile comportamentale violente isi au registrul undeva in trecut, cand lipsa de control este anihilata progresiv de aparitia si instalarea aproape imperceptibila a imposibilitatii manifestarii discernamantului

    2. 100% de acord cu tine, de remarcat este faptul ca in ultimul timp incidente cu arme au tot fost , cazul italianului de la Arad sau cazul taximetristului cu pistol cu bile sunt doar intamplari din ultima luna. Nu se mai poate spune ca sunt cazuri izolate … evenimente nedorite la vanatoare. ”O analiză puţin mai profundă naşte, însă, fiori pe şina spinării.” imi zgarie retina ”şina” ;)