Se simte aşa, o disperare prin media, că s-ar putea lăsa liniştea, cel puţin o perioadă, peste scena politică românească. Protagoniştii par uşor obosiţi şi, forţaţi de conjuncturi interne sau externe, îşi umplu mâinile cu pământ pentru a îngropa securea războiului. Nu se ştie încă cine are de câştigat din asta, dar sigur se manifestă zgomotos cei care pierd.
Acum, serios, de câte ori se poate sinucide Zăvoranca pe lună? Şi câte kile de plastic îşi mai pot băga în ele lauretele, draguşencele si alte “dive”? De câte ori mai poate divorţa Bahmuţeanca? Sigur, accidente or să tot fie. Şi incendii. Şi violuri şi crime. Dar parcă nu s-ar coborî atât de mult analiştii omniprezenţi, să discute despre astfel de subiecte, fără subtilităţi savante, scenarii complicate şi detalii pe surse. Aşa că, fini cunoscători ai pescuitului în ape tulburi, îşi îndreaptă artileria indignată şi, desigur, dezinteresată, asupra celor care promovează necesitatea unui armistiţiu, fie el şi în variantă românească, uşor netransparent. Ţinta principală pare a fi premierul, chiar dacă apetenţa lui pentru pace nu s-a manifestat doar în ultimul timp, ci şi înainte de a avea o funcţie importantă în stat sau de a fi smotocit de colegii lui europeni.
La investirea guvernului Ungureanu, Ponta a fost singur în Parlament şi a avut un discurs care i-a isterizat pe mulţi. Pe mulţi analişti,. desigur, care au transmis angoasele lor şi telespectatorilor fideli. “A trădat”, “s-a dat cu Băsescu”, “se rupe USL-ul”, “intră PSD la guvernare cu PDL” etc, etc, etc… Şi asta pentru că liderul social democrat a făcut un gest firesc într-o democraţie normală. Şi-a manifestat deschiderea faţă de un executiv care ar lua anumite măsuri necesare în situaţia dificilă prin care trece ţara. A fost echilibrat şi nepătimaş. Ceea ce, într-o societate măcinată atât timp de război, pare o trădare! Aşa cum scriam şi aici, pentru mine a fost primul gest care arăta maturizarea fostului “cârlan”. Surprinzător pentru mulţi, un sondaj realizat imediat după aceea a arătat că majoritatea românilor au apreciat prestaţia lui.
Într-o formă asemănătoare s-a repetat totul în toamnă, când, după eşuarea referendumului, acelaşi Ponta, de această dată premier, a început să vorbească din ce în ce mai des despre coabitare cu TB. Aceleaşi scenarii prăpăstioase dezvoltate în toate studiourile de televiziune sau pe siturile ziarelor. Aceiaşi analişti, aceleaşi suspiciuni de trădare, aceleaşi temeri pentru ruperea USL, aceleaşi acuzaţii aduse unui politician care părea speriat şi gata la compromis pentru a-şi păstra funcţia. Sigur, multora, atitudinea premierului li se părea cu atât mai suspectă, cu cât contrasta puternic cu a partenerului de alianţă şi, până mai ieri, de război nemilos cu locatarul de la Cotroceni. Prea puţini au observat că, pe măsură ce mesajele de armistiţiu se înteţeau, se accentua nervozitatea lui TB şi se înmulţeau ieşirile televizate intempestive ale acestuia, prin care nu reuşea decât să mai coboare niţel ARD-ul în sondaje. Aici spuneam că e vorba de o strategie care s-ar putea să aibă şanse de reuşită. Din nou, atitudinea aparent împăciuitoare, mai relaxată şi echilibrată, pare să fi fost pe gustul românilor. Toate sondajele realizate în această perioadă îl indicau pe premier ca fiind cea mai de încredere personalitate din cele aflate în prim planul luptelor politice.
Episodul 3 e în plină desfăşurare. Iar i-am auzit pe analişti vorbind de trădare, ruperea USL-ului, slăbiciuni ale premierului. Hopa, zic, iar a făcut Ponta o nefăcută! Exact! A semnat cu TB un acord de colaborare inter-instituţională. Cum, a căzut la pace cu dictatorul? A întinat idealurile de luptă cu suspomenitul, până la ruina totală a ţării? Ce linişte, ce echilibru, ce colaborare instituţională? Răzbel, conflict, haos, circ! Că poate nu ne-a fost de ajuns! Nu ştiu dacă vor avea succes gesturile premierului menite să calmeze puţin zbuciumatele ape politice. Din experienţa ultimilor 23 de ani, aş fi înclinat să spun că nu. Dar cred că era obligat să încerce. Şi e încurajator faptul că a înţeles acest lucru şi a şi procedat ca atare, cu riscul supărării unor colegi de partid sau de alianţă şi, mai ales, al antagonizării unor jurnalişti supăraţi că nu li s-a cerut acordul.
PS. Acum, desigur, mai rămâne întrebarea de ce trebuie semnat un document prin care părţile se angajează să respecte câteva lucruri normale şi de bun simţ. Poate din acelaşi motiv pentru care în cartea cu instrucţiuni de folosire a unui cuptor cu microunde scrie că nu ai voie să bagi înăuntru animale vii, ca să le usuci!
PPS. Un sondaj IRES, realizat pe 18 decembrie, după ce s-a aflat de acordul Ponta-Băsescu, arată că în premier au încredere foarte multă şi multă, 61% dintre români! Hm…
***
Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.
O tema tratata cu calm de catre autor, cu nuante impaciutoare si limpezi precum Jiul care astazi nu mai curge cu negreala inca de pe vremea altei aliante de trista amintire care i-a trimis pe mineri la reciclare pentru a se face “doftori”. O tema care oricat ai trata-o nu va fi epuizata pentru ca pe cei mai multi dintre romani nu de balcoanele nu stiu carei siliconese sunt interesti ci, mai degraba, de ziua de maine. Si, precum bine stiti, pentru ziua de maine inca din celalalt decembrie , pe zloata si frig, s-a strigat “Jos” si “Afara” iar astazi cand personajul despre care faceti vorbire a fost “alesul” ne da cu botina indarat si ne face vorbire despre ce si cum intelege el sa coabiteze cu cei care ne-au violat. Nu, nici de departe Victor Ponta nu este personajul providential pentru romani pentru ca, asa cum bine puteti observa, déjà incepe sa-i puta balta din care s-a saltat precum guvidele. Ne cam da de inteles ca avem dificultati de intelegere asupra mersului istoriei de cand i-a fost ingaduit sa faca politica mare pe dambovita dar face greseli care nu le sunt premise nici prescolarilor. Pentru ca oamenii care l -au ales si i-au asigurat un anume confort pentru a lua decizii in numele lor nu au cum sa-i treaca cu vederea ca nu asteptau coabitarea cu cei care au votat alaturi de PDL pentru desfiintarea scolilor si spitalelor, pentru reducerile salariale si a pensiilor, pentru toate hotiile din care au rezultat telegondole pe aiurea a caror prêt va fi amortizat la anul si la multi ani, terenuri de fotbal in panta, parcuri de agreement si sali de sport intre satele neelectrificate si fara canalizare. Asteptarile oamenilor sunt cu totul altele iar votul pe care romanii l-au incredintat USL are mai multa putere decat fituica pe care VP a semnat-o in taina, la ceas de seara , cu TB si care, potrivit legii, nu valoreaza mai mult decat un sul de hartie igienica. Eu nu stiu ce scrie in instructiunile cuptorului cu microunde al autorului articolului dar in cele citite de mine , ale cuptoarelor incinse de la Universitate, din Piata Victoriei, Statuia Leu si peste tot pe unde mi-am acordat coardele vocale, scria clar :” JOS “ si “Afara” de la putere !…
Intr-o situatie ca cea in care traim de opt ani de zile, normalitatea a devenit anomalie si invers… Ma bucur sincer ca sunt romani, si nu putini, care au suficienta inteligenta si destul bun simt incat sa realizeze ca presa se teme ingrozitor de pierderea unor subiecte “grase” iar pacea care se prefigureaza va lua “painea de la gura” multor oameni. Presa a avut meritul ei evident in schimbarea starii de lucruri si cred ca de acum ar trebui sa-si indrepte atentia mai putin catre circ si mai mult catre ceea ce are tara asta de facut de aici incolo. Sunt din toata inima alaturi de Ponta, care in mod evident s-a maturizat politic si alaturi de care, cred eu, tara asta are sanse de a merge inainte in mod decent. Pacea politica este singura cale prin care ne putem recapata optimismul, speranta si increderea in noi insine. Iar presa nu va muri, caci e inca foarte mult de lucru…
Radule ai perfectă dreptate.Sunt puţini analişti şi ziarişti care să judece în sensul arătat de tine.Sunt de acord că trebuie să fie transparenţă,dar totodată nu putem avea pretenţia ca acest guvern să fie condus de analişti şi ziarişti,chiar dacă mă refer la ziarişti şi analişti serioşi nu de teapa lui Turcescu,Pora,Cristoiu etc……..
Nu am un comentariu de facut ci am o apreciere la adresa comentariilor facute de domnul Radu Herjeu care inca de la debutul sau a devenit unul dintre ziaristii mei preferati(foarte putini la numar).Nu e nevoie sa comentez eu deoarece domnia sa o face mult mai bine si parerile mele sunt identice cu cele din comentariile pe care le citesc cu mare satisfactie la aceasta rubrica.Tocmai de aceea le repostez de fiecare data pe pagina mea de facebook.Mai doresc sa adaug si aprecierea deosebita pe care o am despre stirile de la miezul noptii pe care le urmaresc de fiecare data cind cel care le prezinta este acelasi domn distins pe care doresc sa il felicit pentru profesionalismul sau si pentru excelentul nivel intelectual al scrierilor sale.
Multumesc mult pentru aprecieri.
Radu Herjeu,ma bucur ca ai abordat acest subiect dificil,controversat,contestat de catre razboinicii doritori de un meci continuu ,”ca de tenis” intre locatarii de la Cortoceni si din Piata Victoriei.Nu stiu daca TB este in stare sa respecte ceva din ce promite dar gestul lui PONTA il cosider normal.Spectacolul pe care l-a facut TB cu inmanarea documentului,cat mai vizibil,catre unii lideri ai UE,POATE FI CALIFICAT TOTAL NEINSPIRAT SI JENANT PENTRU NOI ,TOTI ROMANII.BINE AR FI SA FIE UN PIC DE LINISTE,SA LASAM GUVERNUL SA INCEAPA SA LUCREZE,SA POATA FI MONITORIZAT DE CATRE OPOZITIE ,DE CATRE PRESA SI OPINIA PUBLICA.CHIAR NE DORIM UN PIC DE LINISTE ! SA VEDEM CINE VA INCALCA INTELEGEREA !