unde dracu’ sunt părinţii?

Peste 80% dintre elevii bucureşteni, între 14 şi 16 ani, au băut alcool! Iar jumătate s-au îmbătat cel puţin o dată! Procentaje seci, rezultate dintr-o cercetare sociologică. Mie mi se par uriaşe, dar, hei, să nu ne impacientăm! Să fim mioritici şi să ne resemnăm. Viaţa-i grea, politicienii hoţi, duşmanii ne poartă pică, aşa că e firesc să dăm pe gât horincă. Şi, cu cât începem mai devreme, cu atât vom fi mai pregătiţi să facem faţă problemelor când vom fi mari. În fond, ca să rezolvi totul cu un pahar cu tărie ai nevoie de puţin antrenament.

Că adolescenţii nu mai citesc, pare să nu mai îngrijoreze pe nimeni. “Viaţa nu e cea din cărţi” se mai găseşte câte un parvenit să explice pe la televizor. În fond nu există nimic în ele ce nu poţi găsi în jocurile de calculator, xbox sau playstation sau pe google. Nu prea te-nvaţă nici cum să faci bani şi nici sex. Adică nu te-nvaţă nimic din ce contează azi şi pentru care merită să trăieşti. Plus că, ignorându-le, rămâi cu o grămadă de timp liber pe cap, taman bun să-l umpli cu “mici” plăceri “nevinovate”, preluate de la cei mari.

26,6% dintre aceiaşi liceeni fumează, mai mult de un sfert dintre ei, zilnic. Media europeană este sensibil mai mică, 19,6%. Deci nu putem da vina pe democraţie. Am crescut într-o casă în care se fuma. N-am avut niciodată curiozitatea să pun în gură o ţigară. Mi s-a părut mereu un obicei atât inutil, cât şi dăunător, nu doar pentru cel care-l are. Când am crescut am văzut că e, de cele mai multe ori, asociat şi cu o doză de nesimţire sau dezinteres pentru cei din jur. Când eram într-a XII-a, cred că fumau maxim 2 colegi de-ai mei. Şi erau cei mai chinuiţi pentru că, la “ceaiuri”, erau nevoiţi să stea singuri pe balcon, dacă voiau să se afume. În timp ce noi toţi ceilalţi dansam sau ne distram înăuntru.

Şi, în sfârşit, dar nu în ultimul rând, 10% recunosc că s-au drogat cel puţin o dată. Evident că numărul celor care nu “recunosc” poate fi chiar mai mare. Da, ştiu, sunt amărâţi şi chinuiţi, trebuie să meargă la şcoala asta inutilă, obligaţi să ţină minte lucruri complicate, cât fac unu plus unu, nu toţi îşi pot schimba iphonul de două ori pe an, ceea ce duce la depresie, motiv legitim de a apela la substanţe care să te facă să te simţi măcar un pic fericit, aşa cum societatea asta  neînţelegătoare nu reuşeşte.

Pentru că ea e de vină, cu mass-media ei care venerează găunoasele “modele de succes” şi “vedetele” gonflabile, cu sistemul ei de învăţământ plin de blazare şi incompetenţă, cu elita politică de toată jena, cu “intelectualii” ei, preocupaţi mai mult de umplerea stomacului decât de ce lasă în urmă, cu impostorii ei cocoţaţi în toate poziţiile, cu lipsa ei de strategii coerente şi de oameni capabili să schimbe lucrurile. Putem da vina pe ea până ne doare gura, dar eu tot am o întrebare: unde dracu’ sunt părinţii? În afară de faptul că nu au avut de dat un test înainte de a căpăta acest statut, ce altă scuză mai au?

* sondajul a fost efectuat pe un eşantion de 2798 de liceeni din capitală, în cadrul programului “Tineri în Europa”. Rezultatele au fost făcute publice de Cosmina Simean, şefa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti