continuarea de aici.
Oamenii fac în fiecare zi fapte bune, oamenii beneficiază în fiecare zi de binele făcut de alţii. Problema noastră e că nu-l conştientizăm, nu-l recunoaştem ca atare, în primul rând pentru că nu vrem, cu nici un preţ, să rămânem datori cuiva. Şi, inteligenţi cum suntem, nu ne dăm seama că există şi pentru această frică un antidot. Să ne plătim “datoria”, dând mai departe binele primit.
Să tot fie 10 ani de când am văzut prima dată filmul Dă mai departe! Un gen de basm modern în care un tânăr erou vrea să schimbe universul. Ca răspuns la o temă dată la şcoală, el trebuie să imagineze o cale (aplicabilă!) prin care lumea în care trăieşte şi de care e nemulţumit să devină mai bună. Se gândeşte la un lanţ al „binelui”. Va face bine unor oameni iar aceştia, la rândul lor, îl vor „da mai departe“, ajutând alte persoane. Şi tot aşa, din mână-n mână, binele se va răspândi în întreaga lume, schimbându-i faţa.
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!