| Ţi-a plăcut? | Şi împarte cu prietenii tăi! |   |
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
nu cred ca cineva trebuie ucis,indiferent ce infractionalitate savarseste. Cine ne-a dat viata tot El trebuie sa ne-o ia.
Lucrand chiar in domeniu,mi-am pus si eu ani de zile aceasta intrebare.Dupa 1990 eram un sustinator al reintroducerii pedepsei cu moartea considerand ca inchisoarea pe viata pare mai mult o forma de razbunare a statului care tine captiv pe cineva pana la sfarsitul zilelor,incalcand primul scop al pedepsei care este reeducarea.Pe de alta parte daca apreciem ca o persoana nu poate fi redata societatii ce rost are sa o tinem captiva si sa cheltuim sume impresionante pentru o cauza pierduta.Cu anii insa,si studiind un pic mai atent sistemul american am constatat ca acolo zeci de persoane au fost condamnate la moarte pe probe indirecte si circumstantiale constatandu-se ulterior ca,de fapt,oamenii aia erau nevinovati,Si astia erau cei despre care s-a aflat ulterior cu un grad de certitudine ca nu savarsisera faptele imputate.Cate alte erori judiciare or mai fi,in afara de cele certificate,nu stie nimeni.Din postarile anterioare constat o confuzie intre reactia cuiva ca persoana si reactia statului.Persoana poate fi indignata,e de inteles ca vrea o forma de razbunare dar statul nu are voie nici sa se razbune,nici sa fie patimas.Si asa constatam in zilele noastre persoane care se confunda cu statul si masuri luate pe citerii subiective si pasionale,nu e cazul sa ajungem ca si pedeapsa penala sa devina patimasa. Sigur ca o femeie militanta feminista vrea castrari dar nu propune nici o pedeapsa fizica pentru femei,desi egalitatea de tratament ne-ar obliga la asta dar as vrea sa nu uitati nici un moment ca sanctiunile fizice,inclusiv cu moartea sunt ireversibile si un om responsabil nu stiu cum ar putea accepta ideea ca un om,eventual nevinovat, sa fie omorat.Si as vrea sa mai retineti un lucru,aplicarea pedepsei cu moartea nu a redus cu nimic criminalitatea in statele americane unde aceasta se aplica.Se pare ca uitam ca in general criminalii in serie,persoanele cu agresivitate iesita din normal mu se tem de sanctiunea cu moartea.Ea sperie exact oamenii normali si nu pe cei cu acel grad de dementa necesar pentru a savarsi faptele ce eventual se pedepsesc cu moartea.
Un raspuns foarte bun. Cand cei apropiati patesc ceva, vrem ca faptasul sa aiba parte de aceleasi suferinte fizice. Foarte bine punctat: asta ne-ar face sa ne ingrozim tot pe noi. Cei cu probleme psihice au nevoie de un altfel de tratament. Daca ar fi ingroziti nu ar face-o. Oricum, discutiile astea, oricat am incerca sa nu ne indepartam de la realitate, raman doar utopii. Niciodata nu v putea fi eradicat fenomenul criminalitatii. Nici macar redus. Insa o pedeapsa merita fiecare.
Primul criminal din istoria omenirii a fost izgonit, deci condamnat la instrainare. Dumnezeu l-a insemnat spunand: “ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.”
Dilema pedepsei capitale apare atunci cand se simte imperios nevoia oficializarii sintagmei “ochi pentru ochi”, fapt care nu ne aseaza pe o treapta morala superioara criminalului.
Pentru o clipa el e victima si noi calaii.
Si apoi, mai trebuie sa ne gandim si la inevitabilele erori judiciare ca, deh, “errare humanum est”
Deci NU.
Nu, dar sunt de acord cu pedeapsa pe viață și castrarea, ambele aplicate atunci când este necesar, celor care se fac vinovați de fapte pe care le-aș pedepsi cu sentința la moarte .
As fi de acord mie in suta si chiar m-as oferi calau… pe bune…