Pentru astăzi o întrebare uşoară… Pentru unii :) Pentru mine a fost mereu dificilă şi nici azi n-am un răspuns clar la ea. După cum ştiţi, eu stau foarte prost cu memoria. În general. Şi, în particular, cu cea legată de copilăria mea. Ştiu sigur că nu am aminitiri din fragedă pruncie. Şi cred că am doar… 3 aminitiri din perioada de dinainte de 7 ani. Nu e vorbă, că nici între 7 şi 12-13 ani nu am mai multe. Poate chiar mai puţine :) Voi de când aveţi prima amintire?
Dacă doreşti, mi-ar face plăcere să-mi povesteşti această amintire, folosind secţiunea de comentarii.
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
Imi amintesc foarte multe lucruri din copilăria mea petrecută mai mult la bunicii din partea mamei, într-un sat săsesc între Sebeș și Sibiu – Reciu, dar în seara aceasta mi-am pus prima dată întrebarea: care este prima amintire? Cred că între 4 și 5 ani. Imi amintesc perfect cum Maia, una din surorile mamei mele s-a căsătorit și am participat la nunta ei. Eram conștientă de importanța momentului încât nu am mai îndrăzit să-i spun pe nume și i-am vorbit cu dv.,iar ea a râs și mi-a dat voie să-i spun tot la fel ca până atunci, lucru care m-a bucurat foarte mult. A fost foarte apropiată de mine.
Amintiri am foarte multe de la bunici, dar mai târziu, pe la 6-7 ani . Nu vreau să plictisesc…
Ati spus ca poate fi usor…Imi vin in minte multe imagini, zgomote, culori, parfumuri, rasete, lacrimi din prima perioada a copilariei mele…Dar, e prea complicat la ora asta…Poate mai deschidem aceasta discutie altadata, ce ziceti?
amintiri sunt, destul de numeroase, dar sunt mai mult ca o poza… ceva static, o imagine si un sentiment… prima cred ca este in laterala blocului , in curticica ingradita cu gard, si un caine maaaareee care face “urat” la gardul de plasa; nu cred ca eram speriata, cred ca stiam ca e gardul care ma protejeaza si fata cu care ma trimisese mama afara! cred ca aveam vreo 2 ani sau putin peste… imediat am o alta “poza” de la stadionul din apropiere, cineva ne certa ca eram sub estacada tribunelor, multi copii, si ne spunea ca o sa cheme militia sa ne aresteze… stiu ca eram cam speriata… deci ambele amintiri sunt ocazionate de ceva neplacut, posibil amenintator (caine furios, om furios)… :D
Imi amintesc de o vizita a rudelor din provincie la noi, matusa mea o hranea natural pe verisoara-mea, ceea ce mi se parea extrem de interesant si ma utam atent. Deci daca vara-mea avea intre 0 si 1 an iar eu sunt cu doi ani mai mare decat ea, rezulta ca aveam in jur de trei ani. Urmatoarele amintiri sunt de la 4 ani precis, chestii legate de obiecte si locuri.
In general din copilarie am o tona de amintiri, mai prost stau, culmea, cu amintirile din adolescenta. Poate pentru ca nu mi-a placut.
Tata m-a luat cu el la tara la bunici.Era un drum cu trenul de cam 7 ore.Drumul era minunat,treceam prin campie,apoi apareau dealurile,apoi Dunarea si muntii.Era o doamna mai in varsta in compartiment care i-a spui lui tata ca ar fi bine sa ma invete sa iubesc muntii,pentru ca sunt atat de frumosi……Tin minte si-acum vorbele alea si de atunci…… am ramas fermecata de maretia si misterul lor.
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!
Pentru astăzi o întrebare uşoară… Pentru unii :) Pentru mine a fost mereu dificilă şi nici azi n-am un răspuns clar la ea. După cum ştiţi, eu stau foarte prost cu memoria. În general. Şi, în particular, cu cea legată de copilăria mea. Ştiu sigur că nu am aminitiri din fragedă pruncie. Şi cred că am doar… 3 aminitiri din perioada de dinainte de 7 ani. Nu e vorbă, că nici între 7 şi 12-13 ani nu am mai multe. Poate chiar mai puţine :) Voi de când aveţi prima amintire?
Imi amintesc foarte multe lucruri din copilăria mea petrecută mai mult la bunicii din partea mamei, într-un sat săsesc între Sebeș și Sibiu – Reciu, dar în seara aceasta mi-am pus prima dată întrebarea: care este prima amintire? Cred că între 4 și 5 ani. Imi amintesc perfect cum Maia, una din surorile mamei mele s-a căsătorit și am participat la nunta ei. Eram conștientă de importanța momentului încât nu am mai îndrăzit să-i spun pe nume și i-am vorbit cu dv.,iar ea a râs și mi-a dat voie să-i spun tot la fel ca până atunci, lucru care m-a bucurat foarte mult. A fost foarte apropiată de mine.
Amintiri am foarte multe de la bunici, dar mai târziu, pe la 6-7 ani . Nu vreau să plictisesc…
Ati spus ca poate fi usor…Imi vin in minte multe imagini, zgomote, culori, parfumuri, rasete, lacrimi din prima perioada a copilariei mele…Dar, e prea complicat la ora asta…Poate mai deschidem aceasta discutie altadata, ce ziceti?
Oricand :)
amintiri sunt, destul de numeroase, dar sunt mai mult ca o poza… ceva static, o imagine si un sentiment… prima cred ca este in laterala blocului , in curticica ingradita cu gard, si un caine maaaareee care face “urat” la gardul de plasa; nu cred ca eram speriata, cred ca stiam ca e gardul care ma protejeaza si fata cu care ma trimisese mama afara! cred ca aveam vreo 2 ani sau putin peste… imediat am o alta “poza” de la stadionul din apropiere, cineva ne certa ca eram sub estacada tribunelor, multi copii, si ne spunea ca o sa cheme militia sa ne aresteze… stiu ca eram cam speriata… deci ambele amintiri sunt ocazionate de ceva neplacut, posibil amenintator (caine furios, om furios)… :D
Imi amintesc de o vizita a rudelor din provincie la noi, matusa mea o hranea natural pe verisoara-mea, ceea ce mi se parea extrem de interesant si ma utam atent. Deci daca vara-mea avea intre 0 si 1 an iar eu sunt cu doi ani mai mare decat ea, rezulta ca aveam in jur de trei ani. Urmatoarele amintiri sunt de la 4 ani precis, chestii legate de obiecte si locuri.
In general din copilarie am o tona de amintiri, mai prost stau, culmea, cu amintirile din adolescenta. Poate pentru ca nu mi-a placut.
Tata m-a luat cu el la tara la bunici.Era un drum cu trenul de cam 7 ore.Drumul era minunat,treceam prin campie,apoi apareau dealurile,apoi Dunarea si muntii.Era o doamna mai in varsta in compartiment care i-a spui lui tata ca ar fi bine sa ma invete sa iubesc muntii,pentru ca sunt atat de frumosi……Tin minte si-acum vorbele alea si de atunci…… am ramas fermecata de maretia si misterul lor.