Dragă Simona Halep, pentru că e la modă să îţi scrie oamenii ca să te felicite sau să-ţi spună ce bucuroşi sunt ei că vă trageţi toţi din daci şi romani, o fac şi eu, pentru că, nu-i aşa, ce fel de român aş fi dacă nu m-aş mândri cu tine? Ei bine, dragă Simona, îmi pare rău, dar la mine nu s-a-ntâmplat! Nu m-ai făcut să mă simt (mai) mândru că sunt român. Pentru că nu am niciun merit în performanţele tale. Nu faptul că împărtăşim, întâmplător, acelaşi spaţiu geografic şi că ne-am putea înţelege fără translator ţi-au adus ţie rezultatele din ultima vreme. Nu sunt nici mai bun, nici mai deştept, nici mai bogat, nici mai valoros în ceea ce fac doar pentru că tu ai muncit, ai luptat şi ai învins.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost tatăl tău, pentru că, probabil, şi de la mine ai fi învăţat ce înseamnă efortul intens pentru a atinge un obiectiv, perseverenţa şi ambiţia bine canalizată, necesitatea sacrificiilor atunci când vrei să te autodepăşeşti, disciplina şi rigoarea. Aş fi fost mândru dacă aş fi fost un prieten de-al tău, pentru că, probabil, te-aş fi încurajat să-ţi urmezi visul şi ţi-aş fi fost alături atunci când ai fi fost dezamăgită de poticnelile de parcurs. Te-aş fi sărbătorit la victorii şi aş fi găsit cuvinte sau tăceri potrivite la înfrângeri. Mândru aş fi fost şi dacă te-aş fi antrenat. Chiar dacă n-aş fi avut niciun merit pentru aptitudinile tale, m-aş fi împăunat cu faptul că am fost printre cei care, probabil, le-au finisat şi le-au dirijat în direcţia bună.
Aş fi fost mândru dacă aş fi fost orice om din jurul tău care ţi-a influenţat cât de puţin viaţa în bine şi aş fi contribuit fie şi cu un cuvânt, o privire sau un gest, nu la talentul tău, ci la mediul propice de care acesta are nevoie pentru a ieşi la suprafaţă.
Dar aşa? De ce să fiu mândru? Că m-ai făcut să mă uit şi la alte meciuri de tenis decât ale lui Nole? :) Că am strigat bucuros sau înciudat, aşa cum n-am prea făcut-o la niciun alt sport? Că îţi dădeam sfaturi, fără să mă pricep deloc, dar doar din dorinţa de fi cât mai prezent acolo, lângă tine, fără teama că mă ceartă arbitrul că fac zgomot în arenă? Nimic din toate astea n-au legătură cu faptul că suntem amândoi români.
Aşadar, fără să fiu mândru pentru meritele tale, pot să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat un motiv de bucurie şi pentru că, măcar pentru câteva ore, s-a putut respira în spaţiul public. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, unul, am luat o gură mare de aer ca să mă ajute în zilele următoare să suport miesmele imundonovelelor politice, mondene sau mediatice.
Subscriu. Ba chiar ar trebui sa ne fie un pic rusine, pentru ca aceasta fata a facut performanta fara ca statul roman si implicit noi sa o ajutam cu ceva. Ne mandrim cand se ridica cate unul prin forte proprii, dar nu ne intrebam ce am facut pentru el, sau ce am facut si facem pentru cei care nu au atatea posibilitati materiale ca familia Simonei si care totusi ar ajunge probabil la performante mult mai mari daca ar fi ajutati. De la olimpiada ne-am retras pentru ca sportivii nostri nu au avut echipament adecvat. La competitia de patinaj artistic ne-am mandrit ca am avut un reprezentant care a ajuns in primii 10 patinatori, fara sa realizam ca baiatul acela munceste pe branci in Germania pentru a-si plati antrenamentele si a ne reprezenta pe noi, cei care stam acasa in fotolii si ne mandrim cu ei. Sau poate ca nu e bine spus. Sunt mandra de realizarea Simonei. Mi-e rusine ca fac parte din poporul asta care habar nu are ca pentru performanta si pentru a te mandri cu realizarile semenilor tai, trebuie sa investesti serios. Dar de, astia suntem noi. Urla mandria cand altii ne fac cunoscuti si tinem capul plecat cand e vorba de a ne aduce propria contributie.
E bine, mie nu mi-a placut…suna un pic a ipocrizie!…hai sa fiu si eu mai…sic decat altii, sa nu merg cu turma…ocolesc drumul drept dar…ies tot acolo!
Foarte Bine Punctat.
Chiar credeti ca nu avem,in afara de sport,cu ce ne mandri????????
Numai sport aveti in cap???
Romania (romanii) se reduce (reduc ) doar la sport??????????
Cultura se reduce doar la atat???
NOi,romanii,doar atat stim despre noi,numai cu atat ne putem mandri?????
Daca e asa,nu ma mandresc, ci mi-e RUSINE
Ma bucur ca nu sunt singurul cu aceasta mentalitate. Se pare ca romanul e mai fascinat de domeniul sportiv, decat de tinerii olimpici la chimie, matematica, informatie, care reprezinta viitorul, evolutia. In schimb, devin obsedati de cate un tenisman, o echipa de fotbal, un boxeor, si asta scoate patriotismul afara din ei. Daca n-ar exista sportivi campioni, ei n-ar fi mandri ca sunt romani! Sunt printre putinii romani din tara asta plina de ipocriti care doreste performanta in cultura, arta, stiinta, si nu in sport.
:)))))))))))))))))))))))))) sau :((((((((((((((((((((((((
( o masca rade,o masca plange )
boala incurabila a poporului roman….multi isi dau cu parerea, putini pricep despre ce se vorbeste de fapt …
de ce sa mai citim atent (de “n” ori,daca e nevoie,pana intelegem corect ) , cand putem arunca direct si imediat cu piatra??!!