Pentru că trăim într-o țară normală la cap, în care nimeni nu poate fura, chiar dacă ar vrea, iar normele sunt astfel concepute încât să împiedice încălcarea lor fără repercusiuni catastrofale, nu e de mirare că legiuitorul s-a gândit să interzică unui membru al Consiliului Național al Audiovizualului să fie, concomitent, și președinte al unei asociații non-profit pentru tineret. Înființată acum 21 de ani, de niște oameni care visau la cai verzi culturali și educativi pe pereți, în timp ce alții învățau abecedarul îmbogățirii prin sereleuri, partide și mass media.
Seară de film
Vă propun acum o poveste adevărată, care ar putea ilustra foarte bine ceea ce oamenii numesc, de obicei, ”spiritul american”. Un puști născut într-o cumunitate de mineri visează mai mult la cer decât la subteran. Ceea ce, desigur, îl face să intre în conflict cu tatăl său. Pe scurt, băiatul vrea să construiască rachete. Ceea ce, evident, în anii ’50, pare cel puțin ciudat într-un orășel sărac, în care oamenii sunt preocupați să supraviețuiască. În rolul principal un actor pe care îl cunoașteți cu siguranță, dar despre care nu cred că știați că n-a apărut peste noapte, ci a convins cu talentul său încă de când era un preadolescent: Jake Gyllenhaal.
Seară de film
Aceste este unul dintre filmele acelea care, atunci când se termină, te lasă jinduind după un miracol. Mai mult, îți dă aproape senzația că e posibil. O poveste incredibilă, cu personaje stranii și provocatoare, cu un iz de basm. Regizorul celebrului The Shawshank Redemption și-a dat mâna cu nu mai puțin cunoscutul Stephen King pentru a crea această peliculă, pentru toți cei care cred că omul este cea mai miraculoasă ființă din univers. Și că toate lumile fantastice la care aspirăm în singurătățile noastre există chiar în noi și în cei de alături. 4 nominalizări la Oscar.
Seară de film
Pentru azi, un indie în adevăratul sens al cuvântului. Fără nume mari în distribuție, fără buget de Hollywood, dar cu poveste frumoasă și emoționantă și cu un foarte bun joc al actorilor. O prietenie improbabilă se naște între o tânără cu o viață fără prea multe rigori morale și o bătrână cam acră, care-și împarte timpul între sala de bingo și o grădină cam părăginită. Procesul de apropiere va fi dificil, dar în timpul lui vor învăța multe despre sine și despre cealaltă. Unora li s-ar putea părea ușor nefinisat, dar e, de fapt, doar o notă de autenticitate pe care regizorul o dă tuturor peliculelor sale.
despre firesc, sau de ce trebuie evidențiat când dai de el
Eram supărat pe cei de la ALTEX de vreo 9 ani. De când am vrut să cumpăr un home cinema dintr-un magazin de-al lor de la Obor și, după ca m-am asigurat la telefon că mai au pe stoc, m-am dus până acolo. M-au lăsat să aștept vreo jumătate de oră înainte de a-mi aduce din depozit un produs vai de mama lui, uzat și plin de praf, care fusese expus pe raft, probabil. Mi-am promis atunci că nu le mai calc pragul niciodată. Și m-am ținut de cuvânt până deunăzi. Ei bine, spre surprinderea mea, nu-mi pare rău că am făcut-o!
hai ”totuși” sictir!
Pentru sănătatea mea mintală și pentru păstrarea integrității nervilor, atât câți mi-au rămas după 10 ani de regim imund, îmi propusesem să evit orice contact cu rămășițele acestuia. Așa cum, pentru binele corpului meu, mi-am impus să nu mai calc în niciun local în care nu există condiții decente pentru nefumători. Din păcate, așa cum de fumul cancerigen nu scapi nici măcar în mijlocul unui parc, nici mizeria pe care continuă s-o emane reprezentanții de seamă ai ultimului deceniu n-o poți evita, dacă ai un contact minim cu mass-media. Și eu trebuie să am, nu doar din motive profesionale.
