Pentru azi un film mai ușurel, fără pretenții filosofice sau artistice, dar amuzant și isteț. Un fost hoț de opere de artă, actualmente un foarte prost cascador cu motocicleta, se vede nevoit să-și reia vechea ocupație. Pentru asta are nevoie, evident, de o echipă. Din care nu poate lipsi fratele său. Care, are, la rândul său, un plan personal. O intrigă inteligent construită, ceva umor, puțină acțiune și unele mici întorsături de situație fac din această peliculă una potrivită pentru o seară plăcută. Și, dacă vi se pare că vedeți și clădiri din București… nu vi se pare :)
Seară de film
Ați auzit de Paul Potts? Este câștigătorul unuia dintre concursurile de talente din Marea Britanie, care a uimit lumea cu vocea sa. Dar mai frumoasă decât ea pare însăși povestea vieții lui. De aceea, probabil, cineva s-a gândit s-o ecranizeze. De obicei, filmele biografice fără buget uriaș nu strălucesc nici prin scenariu, nici prin calitatea artistică. De această dată, însă, pelicula se susține prin ea însăși, chiar dacă nu ar fi fost despre un om în carne și oase, care s-a bucurat o perioadă de ceva faimă monidală. Dialoguri spumoase, joc actoricesc foarte bun, accente emoționante bine ținute în frâu. Și satisfacția de a descoperi că, uneori, oamenii buni primesc, într-un final, ceea ce merită!
dialog 100%
M-a invitat fostul meu coleg, Claudius Donciu, în prezent redactor șef la Wyl TV și Wyl FM din Ploiești, la un dialog televizat. A ieșit foarte bine. Am vorbit despre mine (deh :) ), despre începuturile și traseul prin mass-media, despre oamenii care mi-au influențat evoluția umană și profesională, despre Octavian Paler, Jeana Gheorghiu, Ileana Vulpescu, Gigi Călin, despre tarele televiziunii, despre CNA, liceeni, LicArt, teatru, cărți… Dacă sunteți interesați să aflați mai multe despre cum gândesc și cum am ajuns să fiu cel de astăzi, iată înregistrarea emisiunii :)
în ”misiune” la Ploiești, ca membru CNA
Când am acceptat numirea în Consiliul Național al Audiovizualului, mi-am asumat o mare responsabilitate. Aceea de a pune umărul ca, la un moment dat, audiovizualul românesc să se mai vindece de unele dintre din tarele sale și să devină, astfel, mai util în construirea unei societăți normale, decente și funcționale (da, știu, sunt idealist, nu-i nevoie să mi-o mai spuneți :) Pentru asta nu sunt suficiente experiența de 21 de ani de muncă în mass media, educația pe care am primit-o, valorile în care cred, inteligența și bunul simț, echilibrul și coloana vertebrală. Pentru că e vorba de o muncă în echipă. Și nu mă refer doar la colegii mei din CNA. Ci la societatea civilă și la toți cei care lucrează în posturi de radio și televiziune mai mici sau mai mari. De aceea, obiectivul meu principal e, pentru început, închegarea acestei echipe, plecând, evident, de la cunoașterea reciprocă și înțelegerea modului în care vedem și ne raportăm la domeniul audiovizual de care suntem toți legați.
de prin scrieri de demult
3 minute de pauză
V-ați fi gândit că poate exista mister și într-un dans care se desfășoară, totuși, în fața voastră? Ei bine, există o faimoasă trupă rusească, înființată în 1948, care își bazează performanțele artistice pe un ”secret”, pasul plutitor. ”Inventatoarea” lui a fost Nadejda Nadejdina, balerină la teatrul Balșoi și fondatoarea ansamblului Berezka, adică ”Micul mesteacăn”. Fascinant la dansul fetelor este faptul că nu ele par să se miște, ci șcena. De fapt, nici măcar rochiile lor nu prea dau semne că ar fi activitate fizică dedesubt :) Unii spun că dansatoarele ar trebui să jure că nu vor dezvălui secretul niciodata, nimănui, dar s-ar putea să fie doar o legendă :)
