Azi se cam termină campania electorală! Oficial, cel puţin, pentru că tare mă tem că ea va continua zi de zi, mult timp de acum înainte! Vor lipsi doar cadourile şi promisiunile candidaţilor :) Aşa că să ne mai amuzăm cât mai avem timp! :) Că se-anunţă timpuri grele, când n-o să prea mai avem chef de zâmbit.
bă, fratele meu, dar tu cine te crezi?
Mi-a luat ceva timp să desluşesc motivele pentru care ţine morţiş locatarul de la Cotroceni să iasă toată ziua-bună-ziua la televizor şi să comenteze nu spusele opozanţilor politici, ci mailurile pe care nişte activişti mărunţi de partid le trimit altor activişti, şi mai mărunţi, de partid. De ce răspunde în văzul lumii unor “atacuri” din nişte mesaje obscure, pe care nu le citesc nici măcar destinatarii. Manifestările lui par fără logică. Tradiţia spune că nu e prost, deci nu putem suspecta că nu-şi dă seama că fiecare apariţie, chiar dacă nu diminuează numărul votanţilor ARD (reduşi la nucleul taliban), sigur îi înverşunează să iasă la urne pe cei pro USL, pro PPDD sau pro oricine altcineva neasociat cu TB (aici nu prea se încadrează nici Diaconescu).
vedi Napoli e poi vivi… (4) – Castele şi palate
Ultima zi la Napoli şi mai sunt atâtea de văzut. Am decis să ne culturalizăm niţel, şi să nu plecăm de aici încărcaţi doar cu clădiri, ruine şi natură. Ci şi cu puţină creaţie umană, de preferat artistică. Aşa că am decis să alocăm bună parte din zi unor muzee. Am început cu cel de artă, adăpostit de unul dintre palatele regale din oraş. Mai rar un oraş cu atâtea reşedinţe de capete încoronate. Cel de care vorbesc acum se numeşte Capodimonte şi e cocoţat pe o colină înaltă care străjuieşte localitatea.
luaţi de vă cruciţi ce legi au ăştia! (3)
Unde-i lege nu-i tocmeală, spune un vechi proverb românesc. E, vorba vine, că doar noi, românii, suntem cei mai tari la “negociat” respectarea legilor! Dar să vedem cum se descurcă americanii! Imaginează-ţi că eşti femeie în Vermont şi trebuie să obţii o aprobare scrisă din partea soţului, ca să ai voie să-ţi pui dinţi falşi :) În Alabama, e ilegal să te înjunghii singur, ca să trezeşti mila cuiva.
seară de film
Povestea unei familii ilustrată cu 5 zile esenţiale din istoria ei. O incursiune în fragilitatea aparentă a relaţiilor dintre membrii ei şi o redescoperire a lucrurilor care le fac speciale. Întrebări, nu întotdeuna puse, răspunsuri, nu întotdeauna obţinute pe calea uşoară… Până la urmă, titlul nu e doar o sintagmă care sună frumos…
Adevărul meu despre România
Am fost întrebat de câţiva conaţionali care şi-au căutat împlinirea pe alte meleaguri, ce înseamnă România pentru mine. Nu mi-a fost uşor să le răspund. Dar am făcut-o, chiar dacă, cel mai probabil, nu era răspunsul pe care-l aşteptau. Pentru că, pentru mine, încă există o diferenţă între realitatea românească şi ceea ce eu consider a fi adevărul românesc. Diferenţa asta mă doare dar mă face să nu plec, încă, ochii, când trec pe lângă un drapel.
