În timp ce TB tot pomeneşte de funie în casa spânzuratului, bătând monedă pe bona filipineză a copilului premierului, care a însoţit familia Ponta în vacanţa din SUA, Duduia lui se grăbeşte s-anunţe că n-ar zice “nu” onoarei de a candida la prezidenţiale din partea dreptei. Ea a răspuns unei întrebări de genul “mănânci calule ovăz?”cu un tropăit nărăvaş din tocuri şi cu un alintat “să zicem da”.
seară de film
Un accident îţi poate afecta creierul, făcându-te să uiţi lucruri şi să ai nevoie să-ţi notezi totul, ca să poţi trăi zi după zi. Dar, din fericire, nu-ţi schimbă nici caracterul, nici inteligenţa. O nouă performanţă de excepţie a unuia dintre actorii mei preferaţi, Joseph Gordon-Levitt. Un scenariu generos, bine închegat şi multidimensional, scris de autorul lui Minority Report. Un personaj complex, cu slăbiciunile şi calităţile sale, care ar vrea să scape din universul în care a ajuns şi din culpă proprie, dar nu e dispus să facă orice pentru asta.
seară de film
Iată şi un film britanic despre terorism. Nu ştiu voi, dar pentru mine e primul care abordează acest subiect cu mijloacele cinematografice insulare. Pelicula vorbeşte despre atentatul din 2005, din Londra. Povestea vorbeşte mai ales despre cei care trăiesc şi nu despre cei care au murit atunci. Vorbeşte despre toleranţă şi înţelegere, despre prejudecăţi şi frici, despre speranţe şi deznădejdi. Despre amalgamul etnic şi religios care este astăzi capitala Regatului Unit. Filmul e echilibrat şi nu dă verdicte. Dimpotrivă, sugerează responsabilităţi multiple.
seară de film
Nu ştiu exact de ce mi-a plăcut acest film :) E ciudăţel, pe alocuri straniu, pare uşor dezarticulat în naraţiune, câteodată haotic. Nu ştii mereu ce-au vrut autorii lui: o pledoarie ecologistă, una pentru familie, pentru prieteni, un avertisment legat de conexiunile invizibile dintre om şi natură… O poveste uşor suprarealistă, pe care trebuie s-o parcurgi, apoi s-o laşi să se decanteze. Nu trebuie “gândită” prea mult, ci lăsată să curgă prin tine. Ajută, desigur, dacă nu suntem încremeniţi în maturitate şi avem, pe undeva prin suflet, rămăşiţe de copilărie. Chiar dacă ea n-a semănat cu cea a protagonistei acestui film.
Citește restul articolului
vă rog eu, nu-i lăsaţi s-ajungă “jurnalişti”!
Am văzut aici ce perle au scos mai tinerii noştri concetăţeni, în tentativa de a lua bac-ul. Am citit aici panseurile halucinante ale unora dintre dascălii primilor, care dădeau definitivatul. Am găsit, însă, pe blogul lui George, şi câteva reuşite intelectuale de cel mai înalt nivel ale celor care visează să schimbe lumea cu stiloul sau tastatura lor, cu ascuţimea minţii şi cultura generală bogată, cu înţelepciunea de a pune întrebările potrivite şi de a înţelege ce trebuie din răspunsuri… Vorbesc, desigur, despre cei care vor să ajungă jurnalişti. Pentru că eu nu cred că cei mai mulţi dintre ei aspiră la acest statut doar pentru a apărea pe sticlă, a avea salariu baban şi a-şi face relaţii. Nuuu, refuz să cred aşa ceva!
cum au ajuns oamenii pe blog în iulie :)
A mai trecut o lună din viaţa mea de blogger, care se dovedeşte uşor mai dificilă decât îmi imaginam. Sigur, asta pentru mine, care n-am talentul de a scrie despre orice, asta traducându-se în limbaj popular, deci scuzabil: să fac din rahat bici! :) Aşadar, e timpul pentru un nou bilanţ. Nu ştiu cui foloseşte, poate doar mie, ca să-mi dea imbold să merg mai departe. După cum spunea şi Simona Tache pe undeva, doar fraierii îşi declară traficul real. Probabil cei care nu şi-au făcut blog pentru pişcoturi :)
