Se spune că cele mai mari iubiri sunt cele nesofisticate. Cele care n-au nevoie de prea multe cuvinte.Aşa este şi povestea cinematografică pe care v-o recomand azi. Ea vine din îndepărtata Asie, acolo unde totul are un aer de basm, de fantastic. Nu face excepţie această peliculă. Un tânăr intră în casele oamenilor plecaţi în vacanţe şi trăieşte câteva zile ca şi când ar fi acasă. Nu e hoţ, e doar un călător. Aşa o întâlneşte pe cea care poate să-i fie părtaşă la evadările în vieţile celorlalţi. Nu vreau să vă spun mai multe, n-aş vrea să vă răpesc din plăcerea de a descoperi acest film sensibil, emoţionant, original. Citește restul articolului
actorul, politichia şi românii
Câtă revărsare de antipatie şi invective la adresa lui Mircea Diaconu. De câteva zile, social media s-a umplut de dezamăgiri virulente sau de apelative precum “arivist”, “oportunist”, “actoraş”… Şi nu din partea băsiştilor, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci din a foştilor colegi de luptă şi a simpatizanţilor partidului din care, până mai ieri, făcea parte. Care, între noi fie vorba, n-au avut nicio problemă cu ruperea USL pentru că neamţul nu şi-a primit funcţia visată, dar consideră o dovadă de superdefecte demisia lui Diaconu pentru că n-a fost lăsat pe lista pentru europarlamentare.
3 minute de pauză
Ştiu că aşteptaţi pauza! Vă ofer un pretext s-o luaţi acum. Vă arăt, în imagini, o poveste emoţionantă. Misao şi Fukamaru sunt cele mai bune prietene. Misao are 88 de ani. Iar Fukamaru este o pisică. Albă şi cu heterocromie, adică are ochii de culori diferite. Bătrâna a găsit-o aproape moartă, aruncată la gunoi, pe când era doar un pui. De atunci sunt nedespărţite. Şi, deşi se spune că felinele sunt mai reci, nu aşa “lipicioase” precum câinii, fotografiile pe care vă invit să le vedeţi contrazic asta :)
scrisoare către foştii colegi din RTV
Încerc de 20 de minute să scriu prima mea scrisoare de “despărţire” de colegi, şi mă poticnesc din două în două cuvinte. Habar n-am ce ar trebui să scriu, deşi am mai citit câteva în ultimii doi ani şi jumătate :) Să vă mulţumesc tuturor? Aş fi un ipocrit, chiar şi numai pentru că nu vă ştiu pe toţi. Ştiu că existaţi, că fără voi, televiziunea aceasta n-ar exista, dar, din păcate, pe mulţi nu am reuşit decât să vă zăresc trecător pe vreun culoar. În al doilea rând, există un om căruia nu am niciun motiv să-i mulţumesc. Să vă laud pe toţi şi să vă spun ce onorat am fost să lucrez cu voi? Pe unii v-ar flata, poate, dar sigur vor fi mulţi care ar strâmba din nas, a neîncredere. Şi nu îi condamn, pentru că sunt conştient de lipsa mea de social skills şi de faptul că, în acest răstimp, nu am făcut prea multe pentru a mă integra. Plus că, sincer vorbind, aşa cum nu-mi plac judecăţile generalizatoare, nici laudele la grămadă nu ar fi serioase :)
seară de film
Personajul principal al filmului de azi era, până mai ieri, un american obişnuit, muncitor şi niţel delăsător, care bea bere şi poartă mereu şapca pe cap. N-a făcut mare lucru în viaţă, în afară de fata lui, adolescentă acum. Din cauza conştiinţei ei civice, omul intră la belea. Se trezeşte peste noapte că ţine în mâini rezultatul alegerilor prezidenţiale. Şi, după cum ştiţi, acolo e treabă serioasă! Ce va face cetăţeanul pe care, până acum, nu-l interesa soarta ţării sau cine o conduce? Va fugi de responsabilitate? O comedie uşor satirică, despre politica de peste ocean. Citește restul articolului
seară de film
Vă propun pentru azi o călătorie în Hawai. Povestea ambientată în splendidele decoruri insulare este una despre iubire, moarte, relaţii şi trădări. Pe foarte scurt, un bogătaş, a cărui soţie e în comă, în urma unui accident, pleacă să-l cunoască pe… iubitul acesteia. Le ia cu el pe cele două fete ale lui, cu care are o relaţie dificilă. Călătoria le va aduce tuturor noi perspective asupra vieţii şi oamenilor de lângă ei. Scenariul e interesant (de altfel, a şi luat un Oscar), iar George Clooney e bun în rolul principal. Citește restul articolului
