Îmi plac filmele australiene. Au ceva şi din cele americane şi din cele britanice. Sunt mai puţin lacrimogene decat primele şi mai senine decât cele din urmă. Dar sunt emoţionante şi profunde. E şi cazul peliculei pe care v-o recomand azi. O femeie află că fiul său e grav bolnav. Şi, în acelaşi timp, descoperă că soţul i-a fost infidel toată viaţa. În drumul său de a-i salva băiatului viaţa, mama întâlneşte iubirea. Dar nu e simplu, pentră că bărbatul are propria dramă de înfruntat. Cum le va gestiona pe toate? În încercarea de a nu cădea în capcana tragismului exagerat, regizoarea şi scenarista introduc şi puţin umor. Au făcut bine? Rămâne să decideţi voi :)
Citește restul articolului
gesturi mici, oameni mari (5)
Nu sunt un microbist. Şi nici un mare fan al acestora. Mai ales al celor care se intitulează pompos astfel, deşi fac parte, încă, din regnul animal. În România, de (prea) mult timp, se vorbeşte mai puţin despre ce se-ntâmplă pe teren şi mai mult despre noile înjurături pe care le-au învăţat galeriile. Sunt foarte rare “marile” derbyuri care să nu se lase cu cafteală între cei ce “iubesc sportul rege”. Există, însă, şi altfel de suporteri. Cei care suferă demn pentru eşecurile echipei lor, dar care ştiu să dea Cezarului ce-i al Cezarului.
3 minute de pauză
Aşa-i că abia aşteptaţi să faceţi o pauză de la cotidian? Aşa-i că vă e dor de ceva frumos conceput şi realizat de om? Aşa-i că o să vă placă ce v-am pregătit azi şi o să împărtăşiţi cu prietenii voştri? :)) David Middendorp a început să studieze dansul la Conservatorul Regal din Haga. La scurt timp, din pasiune pentru dansul modern, se mută la Academia din Rotterdam. Va performa pentru mai multe ansambluri de balet şi trupe independente. Dar lovitura o va da atunci când începe să combine dansul cu tehnologia. Coregrafiile lui, care împletesc mişcările cu animaţii realizate chiar de el, au reuşit să cucerească publicul peste tot din lume, datorită imaginaţiei cu care au fost concepute, dar şi emoţiei pe care o nasc.
şi, totuşi, se poate!
Fiecare sesiune de bac se lasă cu tânguieli şi scuze. Că subiectele, că poezia, că şcoala, că profesorii, că politicienii, că universul… Că orice, numai că elevul a fost indolent sau prost, nu. Sunt câţiva care arată că se poate să promovezi cu notă foarte mare, deşi au o situaţie specială. N-au stat în ultimii 4 ani pe banii lu’ mămica şi tăticu’, cu singura responsabilitate de a merge la şcoală şi de a învăţa. Responsabilitate de care pe mulţi, aşa cum vedem în fiecare an, îi doare fix în… cot. Nu e cazul Mihaelei Emiliana Alexandru. La 35 de ani a dat examenul de maturitate şi l-a luat cu a doua medie din judeţul Galaţi, 9,96!
seară de film
Un film interesant, mai ales datorită cosntrucţiei scenariului. E împărţit în două bucăţi, legate între ele printr-un fir extrem de subţire, aproape invizibil. Fiecare segment e dedicat unuia din cele două personaje principale, interpetate de doi dintre cei mai talentaţi actori ai tinerei generaţii: Ryan Gossling şi Bradley Cooper. Deşi nu se întâlnesc deloc, cei doi îşi influenţează decisiv vieţile. O poveste complexă şi bine construită despre iubire, suferinţă, moarte, inadaptare, datorie, resentimente. Dar mai ales despre povara pe care o transferă o generaţie alteia şi pe care aceasta trebuie s-o gestioneze, deşi are prea puţină legătură cu ea.
Citește restul articolului
seară de film
Vă invit azi la o nebunie de film. Şi nu e chiar o figură de stil. Amuzant, dar cu un stil aparte de umor, aiurit şi, pe alocuri, zăpăcificant :) Pe scurt, un băieţel cu o inteligenţă mult peste medie vrea să descopere cine e tatăl său. Are o relaţie specială cu mama sa şi, evident, talentele lui de socializare lipsesc cu desăvârşire! Ei bine, căutările lui şi rezultatul lor dau savoare acestei producţii. Personajele sunt asztfel construite încât pot fi fascinante şi enervante, în avelaşi timp. Disfuncţionale, dar, totuşi, pline de umanism, căldură şi nevoie de ceilalţi.
Citește restul articolului
