Așa cum v-am spus și aici, fiecare Olimpiadă e un prilej de a scoate din (unii) oameni ce-i mai frumos în ei. Nu doar talent, ambiție sau competitivitate. Ci și, sau mai ales, acele calități care definesc caracterul unui om, în afara universului sportiv. Astăzi am pentru voi un nou exemplu emoționant despre ce înseamnă să nu uiți nicio clipă că Jocurile Olimpice nu sunt doar despre a învinge. Ci și despre a fi ”împreună”.
Două atlete, una din Statele Unite și una din Noua Zeelandă au fost vedetele calificărilor la proba de 5000 de metri, deși au ajuns pe ultimele două locuri. După 3 kilometri de la start, Nikki Hamblin se împiedică și se prăbușește, antrenând-o, însă, în cădere și pe Abbey D’Agostino, care era chiar în spatele ei. Aceasta își și luxează glezna destul de rău. Cu toate astea, e prima care se ridică și o îndeamnă pe Nikki să facă un efort pentru a continua. În loc să renunțe, mai ales că era clar că au pierdut orice șansă la a ajunge în finală, cele două atlete se ajută reciproc pentru a duce la bun sfârșit restul cursei. La un moment dat, de durere, Abbey nu mai poate pune piciorul jos și cade. E rândul lui Nikki să o ajute să se ridice pentru a merge mai departe.
La un moment dat, Abbey îi face semn lui Nikki s-o ia înainte. Aceasta o va aștepta la linia de sosire, încurajând-o în continuu. La final, cele două se vor îmbrățișa în aplauzele unui stadion întreg., înainte ca americanca să fie dusă într-un căruț cu rotile la o investigație RMN.
După cursă, Nikki spune: ”N-am întâlnit-o niciodată pe fata aceasta până acum. nu este uimitor ce a făcut pentru mine? Îi sunt atât de recunoscătoare.”
Ca o recunoaștere a modului în care cele două au dat viață spiritului olimpic, cele două au primit din partea organizatorilor dreptul de a concura în finală!
Pentru toate acestea, Nikki Hamblin și Abbey D’Agostino, mă ridic în picioare în fața voastră!
PS. Click pe poze pentru a le vedea mari!
