nu e despre câini, ci despre oameni

Pentru că sunt masochist, şi mi-era dor să mai primesc nişte invective de la sensibilii şi delicaţii iubitori de animale, m-am gândit să arunc un ochi (şi-un cuvânt) proaspetei iniţiative a Consiliului local Bucureşti care încearcă să facă puţină ordine în acest haos canin din capitală, de care se plâng toţi, dar pentru care nimeni nu face nimic, aşteptând să pice din cer nişte soluţii miraculoase, pentru care să nu fie nevoit să mişte vreun deget sau să dea vreun leuţ!

Aleşii au decis că proprietarii de câini au două alternative: fie îi sterilizează, fie plătesc anual un fel de taxă, de 150 de lei. Mai mult, fiecare patruped trebuie înscris într-un registru electronic al primăriei, după ce i se implantează un microcip. Aşa cum era de aşteptat, a izbucnit isteria! Cum adică să mă oblige pe mine să-mi sterilizez câinele!?! E proprietatea mea privată, sfântă şi ocrotită în Constituţie. Lăsând la o parte aberaţia prin care o fiinţă vie este “proprietatea” alteia, nu te forţează nimeni. Nu doreşti ca animalul tău să aibă urmaşi, îl sterilizezi (gratuit!). Ai căţel cu pedigree şi vrei pui, plăteşti o taxă care să acopere atât posibilitatea de a te plictisi de ei şi de a-i abandona în spatele blocului, cât şi “accidentele” de pe străzi sau din parcuri, care se termină cu noi generaţii de maidanezi.

Oameni care cheltuie milioane de lei doar ca animalele lor de companie să mănânce mai bine decât jumătate dintre copiii Terrei, nu sunt dispuşi să dea 10 lei pe lună ca să contribuie, aşa cum e firesc, la bunul mers la cetăţii. Dacă ai casă, plăteşti taxe. Şi dacă ai maşină. Şi dacă ai deşeuri menajere. În general, plăteşti pentru orice ar putea avea impact asupra habitatului în care trăieşti. C-aşa trebuie să stea lucrurile într-o comunitate. Numai iubitorii vocali de patrupede văd lucrurile altfel. Ei nu sunt de acord cu nimic din ce-ar putea rezolva problema înmulţirii câinilor fără stăpân. Să-i omorâm, nu, că nu e creştineşte (eu spun că nu e normal, pentru că nu sunt ei de vină). Să-i strângem în adăposturi, nu, că nu au condiţii adecvate, să-i amendăm pe cei care-i hrănesc, contribuind la perpetuarea stării actuale de lucruri, nu, că… nu, să plătim taxe din care autorităţile locale să poată repara câte ceva din efectele acestei prost înţelese iubiri de animale, nu, că banii se fură şi nu se face nimic. În alte ţări, dacă nu renovezi faţada clădirii proprietate personală, din banii tăi, rişti să rămâi fără ea (fara casă, nu doar fără faţadă). La noi, dacă eşti prea ocupată să-l bârfeşti pe Suleyman, în timp ce adoratul tău Pufi trudeşte într-un tufiş la convingerea unei maidaneze că sexul e plăcut şi fără urmări, nu păţeşti nimic. Nici dacă “viţelul” tău de 50 de kilograme, care-ţi seamănă atât de mult, mânca-l-ar tata, şi căruia nu-i pui botniţă, ca să nu-i răneşti sentimentele, muşcă pe cineva, nu păţeşti nimic, decât dacă victima are timp şi bani să te fugărească prin vreo 15 tribunale. Da, da, ştiu, toţi veţi spune că nu e cazul vostru, că voi aveţi grijă, că nu vă abandonaţi câinii şi nici urmaşii lor, rezultaţi din legături morganatice, că sunteţi preocupaţi să nu-i deranjeze pe vecinii de bloc, că strângeţi excrementele de pe trotuar, într-un cuvânt, că vă asumaţi în locul lor, responsabilitatea de a-i face membri ai comunităţii… Şi, totuşi, realitatea arată cu totul altfel, dar, ca peste tot în România, nimeni nu e de vină pentru asta!

PS. Sincer, nu mă aştept ca unii să înţeleagă ce-am scris. Am obosit să explic că-mi plac animalele, chiar foarte mult, dar locul lor nu e pe străzi, şi că cei care le vor în proprietate trebuie să-şi asume nişte responsabilităţi nu doar faţă de ele, ci şi faţă de oamenii din jur. Aşa că nu vă chinuiţi prea tare să fiţi viscerali în comentarii.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Imi pare rau ca – iata – sunt nevoit sa fiu de acord cu R. Herjeu. Si eu sunt din aceia care umbla uneori cu punga cu oase in buzunar in ideea ca imi intalnesc prin oras prietenii care daca ma vad vin la mine si imi dau laba de ii uimesc pe trecatori si nu stiu cum sa isi arate prietenia. Dar asta nu inseamna ca greseala de a lasa situatia cainilor in voia sortii atatia ani nu trebuie corectata de la radacina, ca sa zic asa. Fara o diminuare drastica si brusca a numarului cainilor care sa corecteze ceea ce se intampla si posibilitatea strazii de a suporta afluxul de noi veniti pe langa cei existenti nu se mai poate. La o situatie scapata de sub orice control se vine cu masuri care sa poata readuce situatia sub control. Cat ar fii de radicala amputarea unui picior a unui om este totusi o masura care se ia pentru ca salveaza in fapt intregul corp. Tinerea cainilor in fel si fel de stabilimente intr-un mediu nefiresc lor, stresant si pe deasupra costisitor si aberant nu este o solutie de oameni normali la cap. Existenta cainilor nu este un scop in sine, ea are o aplicabilitate, o noima, un scop anume. Si-asa s-a ajuns prea departe ca parintii sa se uite nepasatori cum cainele lor se linge reciproc cu copilul, gura-n gura cu diferenta ca potaia tocmai venise de la cateaua vecinului pe care o linsese si pe ea in alta parte. Dormitul cu cainele in pat, linsul reciproc si cate alte dragalasenii (cu ghilimele) au fost induse in practica romanilor in ultimii 50 de ani, intr-un crescendo alarmant din obiceiurile si apucaturile altor natii, fiind total nespecifice romanului. Vezi pe strada mai multe femei si barbati cu caini de lesa decat cu copii de mana. Unde dracu vrem sa ajungem ?

      1. In SUA, oamenii au mai multe arme decat copii. Cred ca fiecare are dreptul sa circule cu ce vrea in mana pe strada. Si nu ma refer la arme… Cat despre mine, personal am 2 copii si 2 caini (cainii de curte). Cat despre “linsul” dntre specii, aici este greseala parintilor, nu a cainilor sau a copiilor. Ca sa nu mai spunem de faptul ca la tara, isi lasa copiii sa se “joace” alaturi de porci. Daca nu investesti in cultura, ce altceva poti sa obtii? Aberatii…

    2. Nu stiu ce sa zic.Sunt o femeie singura de multi ani.Pe vremea lui Ceausescu mi-au luat taxa ca nu am copii acum vor taxa daca am catel ! Am avut o catelusa luata de pe strada pe care am hranit-o cu ce am avut.Citeodata cu boabe de cele mai multe ori cu ce mincam eu.Nu am vaccinat-o decit o data si a trait 16 ani si sapte luni.Mi-a murit in brate, de batrinete ca un om.Nu a fost niciodata bolnava si a fost cel mai vesel catel din lume. O scoteam afara doar trei minute pe zi si adunam dupa ea , nu am castrat-o dar nici nu am imperecheat-o pt ca mi-ar fi fost mila sa-i iau puii .A murit acum cinci luni si mi-as fi dorit un alt catel dar sunt somera de doi ani si nu cred ca imi permit o taxa in plus.

    3. Mare este nesimțirea în Maidanezland, iar capitala, Cotarlenburg, le întrece pe toate.Acolo legiferează cele două camere, camera derutaților și camera sunătorilor, întru veșnica glorie a patrupedelor lătrătoare și constituționale, care monopolizează toate drepturile, inclusiv pe acela de a sfâșia bipedele. dar cel mai tare latră acolo niște oengeuri al căror scop este de a strânge bani peste bani pentru exclusiv mofturile lor, sub pretextul răsocrotirii maidanezilor. Așacă fereascăsfântul să se atingă cineva de ciolanul, pardon, capitalul lor cel liber-lătrător că latră ei și mai tare, încât pur și simplu…asurzesc pe oricine în jurul lor!

    4. Nu pot sa fiu de acord cu toate astea. De ce sa platesc taxe ptr animalul pe care-l cresc. Am grija de el, ii dau sa manance, nu e problema nimanui de cati bani ii dau sa manance si ce ii dau sa manance. E ca la oameni. Mananci prost, mai intai intra burta pe usa si dupa jumatate de ora apari si tu sau investesti intr-o alimentatie sanatoasa si traiesti sanatos. Prefer sa imi indop cainele cu vitamine si mancare sanatoasa chiar daca e scumpa decat sa ii dau sa manance saorma cu de toate. Ma ocup an de an ca animalul meu sa fie vaccinat. Are pasaport, are cip de indentificare, e deparazitat lunar, merg cu punga dupa mine in caz ca isi face nevoile pe strada (ma crezi daca iti spun ca in IOR, acolo imi plimb cainele, sunt mai multe materii fecale ale copii mici si servetele maro in boschetii decat de caine?) Merg cu el in lesa si platesc la bloc o suma modica de 5 ron lunar ptr femeia de serviciu sa faca curat in parcul din fata blocului, hotarare luata de catre cei din bloc la care nu m-am opus. Si crede-ma ca cel putin 70% dintre posesorii de caini de rasa si nu numai, sunt la fel ca mine. Dar de aici pana a da bani statului e cale lunga. Si sa stii ca taxe se platesc si ptr pedigree si pentru monta. Eu am vandut pui cu factura pe firma ( poti verifica la administratia financiara sector 3) am platit impozit la stat pentru asta. Acum te intreb ce face statul ptr mine sau animalul meu? Sau ce face statul cu animalele de pe strada. Sotia mea a fost atacata de un grup de 5 caini in piata si a fost muscata de picior iar la spitalul colentina nu aveau vaccinuri anti tetanos de luni de zile. Asta e solutia in Romania? Taxe? Din cate observ avem doar obligatii nu si drepturi. Am cumva spatii speciale unde sa merg sa plimb catelul? In parcul IOR de exemplu exista niste ingradituri mizerabile numite tarcuri pentru caini in care pana si un sobolan ar refuza sa intre. Nu esti obligat sa ii pui unui caine botnita daca nu este agresiv, dar in schimb esti obligat sa-l tii in lesa. Acum ce vina am eu daca merg cu cainele pe strada in lesa si un copil cretin vine direct in el sa il mangaie pentru ca retardatul de parinte nu la invatat sa ceara permisunea sa se apropie de el sau retardatul sa intrebe daca ii permit copilului sau se joace cu catelul meu? E caine, are instincte ca si noi, de aparare. Si eu l-as pocni pe unul daca se repede spre mine pe o alee. Sa privim problema altfel. Ne e frica de caini la toti si fenomenul a luat amploare dar trebuie sa dam exemple. Sa incepem sa amendam personajele care ii hranesc in fata blocului si ii lasa sa doarma pe pres, sa aloce primaria fonduri pentru adaposturi si hrana si sa ii scoata din urbe. Avem protectia animalelor, politia animalelor, si nu stiu cate alte organizatii pentru animale care pot rezolva problema. Nu cred ca inca o taxa va rezolva problema celor peste 70.000 de caini comunitari. Ce se intampla cu banii? Le vor da banii cateilor cum le-au dat francezii rromilor sa plece din tara?

      Cu tot respectul.

    5. eu n-am caine ,stau la bloc ,dar ce se intampla pe (unele )strazi si cartiere din bucuresti ,e de speriat… Chiar daca sunt castrati(au o bulina galbene in ureche),se iau de toata lumea ce trece pe stada. Sunt cateva strazi de pe langa bloc,e adevarat,dar suficient ca sa nu poti trece. Ca sa nu zic ca e si o gradinita pe acolo… Daca se doreste ,voi da si amanunte… MAREA PROBLEMA ESTE UNDE MERG BANII COLECTATI ?E valabil in toate domeniile unde se colecteaza taxe,dar nu se vad masuri imediate si….,,vizibile,,…De aici si reticenta oamenilor la (noi)taxe…Asta e tara…,frumoasa ,pacat ca e locuita …