Nadia, margarina şi preşedintele

Pe vremea lui Ceauşescu, nu prea puneam unt în gură! Că nu se găsea! După Revoluţie, când printre binefacerile capitalismului se număra şi umplerea galantarelor, inclusiv cu produsul abia pomenit, nu l-am mai mâncat pentru că ştiinţa occidentală zicea că e câh, că e de origine animală. Muuult mai bună era margarina, că e pe bază de plante, şi acestea, după cum ştie toată lumea… sunt bune! Sigur, tot atunci am descoperit că soia, ingredientul minune al mezelurilor comuniste şi atât de hulitul simbol al sărăciei, e, de fapt, motivul pentru care japonezii trăiesc 100 de ani şi fac maşini bune şi casetofoane bengoase!

Cum ştiinţa nu se opreşte niciodată din progres, alte şi alte firme au dat banii pentru cercetări, aşa că… în timp, nici margarina n-a mai fost sănătoasă. De fapt, mai nimic din ce ar putea bucura stomacul şi papilele gustative ale omului nu e bun pentru el. Asta, dacă îl asculţi pe conu’ Mencinicopschi sau citeşti avalanşa de sfaturi nutriţioniste din care se îmbogăţesc unii. Mă rog, nimic în afară de produsele bio, desigur, din care, cu salariul minim pe economie, poţi să-ţi iei cam un kilogram pe lună. Pe care le pui în vitrină, că, la preţul ăla, e păcat să le consumi. Aşa că, te menţii suplu şi sănătos, mâncând răbdări prăjite. Sau mai bine fierte, că se ştie că trebuie evitată prăjeala, şi nu toată lumea are bani de dry cooker!

Eu nu mai stau de mult cu urechile la marii specialişti planetari în ale mâncatului. Eu ştiu că ce e mult strică, indiferent despre ce e vorba. Şi că mult zahăr, multă grăsime, multă sare şi multe chimicale fac rău! Nu cred că o felie cu margarină pe zi distruge sănătatea, aşa cum nu cred nici că 3 felii cu unt o întreţin. E vorba de măsură în toate şi inteligenţa de a discerne dintre milioanele de informaţii, mai mereu contradictorii, cu care eşti bombardat în această epocă a comunicării.

Acestea fiind zise, nu prea înţeleg tam-tam-ul ăsta pe tema Nadia, promotoare de margarină! Sigur, mai ales că trăieşte unde trăieşte, ar fi trebuit să ştie mai bine cu ce produse şi mărci să-şi asocieze numele. Mai ales că nu e muritoare de foame, ca să fie nevoită să facă şi compromisuri. Ar fi trebuit să evite acele produse discutabile…. De aici, însă, până la a o face responsabilă de obezitatea plozilor cărora părinţii inconştienţi le fac toate poftele şi-i îndoapă cu hamburgeri şi cola, pe principiul ” e copii, maică, şi pofteşte”, e cale lungă. Mi-e greu să-mi imaginez scena în care o fetiţă de clasa a 4-a intră în magazin şi-i cere vânzătoarei “o cutie cu malgalină, că i-a zis ei tanti Nadia că e bună, şi ea vrea să ajungă campioană la gimnastică, cum e tanti Nadia…”

Totul a pornit de la răbufnirea publică a lui Turcescu. Pe unii i-a mirat, pe alţii i-a isterizat şi pe alţii i-a uns la inimă. Mie nu mi s-a-ntâmplat nimic din toate astea. M-a amuzat niţel cum aplică el principiul “there is not such thing as bad publicity”, aşa că, înjurat sau nu de fanii marii campioane sau ai decenţei în exprimare, a ieşit iar în faţă şi şi-a văzut numele pomenit de-a lungul şi de-a latul netului, ba chiar tras amical de perciuni într-un articol al lui Pleşu, fostul consilier al binecunoscutului model de bună creştere şi eleganţă în manifestare, l-am numit aici, desigur, pe preşedintele actual al ţării.

Pe mine mă deranjează, în schimb, ipocrizia. Eu unul nu l-am văzut pe colegul meu de breaslă (dacă a făcut-o, îmi cer scuze) să reacţioneze virulent când şeful statului a apărut la o televiziune, în plină campanie electorală, ca să înveţe naţiunea cum se bea wiskeyul. Sunt convins că, nefiind trecut de miezul nopţii, printre telespectatori se vor fi numărat şi mulţi copii şi adolescenţi. La fel, nu l-am auzit nici pe el, nici pe cei care i-au preluat acum revolta, să se fi manifestat când acelaşi TB spunea unor elevi că lui nu i-a plăcut să înveţe. Sigur, îmi veţi spune, dar nu i-a îndemnat nici să bea, nici să lase naibii şcoala! Nu, a fost suficient să stea în faţa lor şi să le spună… că el a ajuns preşedintele României!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Cornel Cancel reply


    1. Am sa va spun o mica povestioara. Adevarata.
      Prin ’95, ’96 lucram intr-o mica companie in State si facusem o cerere pentru a deveni “trainer”. Inainte de inceperea cursurilor, toti candidatii – cam 20,aproximativ – am fost chemati la o mica sedinta introductiva, cu personal din conducerea companiei. Ne-am aliniat toti candidatii, cei din conducere trecand pe la fiiecare si schimband cateva vorbe…La un moment dat in fata mea s-a oprit o doamna care s-a apropiat de reverul meu pentru a citi ” atent” numele de pe ecuson…greu de pronuntat si m-a intrebat, curioasa :” De unde esti?” Din Romania,am raspuns…Nu apucasem sa termin Romania, cand doamna a EXPLODAT, ridicand mainile si exclamand : NADIA COMANECI ! NADIA COMANECI!
      Toti cei prezenti au intors privirile spre noi sa vada despre ce este vorba iar doamna le-a spus : tipul asta este din Romania – NADIA COMANECI ! M-au inconjurat si ABSOLUT TOTI au avut de spus cate un cuvant despre NADIA COMANECI. Toate erau superlative, ( extraordinara, perfectiunea intruchipata, cea mai mare dintre genii, etc.) dar remarca doamnei mi-a placut cel mai mult : NADIA COMANECI este o STEA care s-a nascut pe Terra si anume in Romania.”

      Distanta dintre O STEA si o particula de praf ( la propriu si la figurat , Robert Turcescu.) este…aceea dintre CER si PAMANT. Oricat de mult ar fi involburat “praful “, el nu poate nici macar atinge CERUL. Tot ceea ce poate este sa ne intre in ochi… si asta este tot ceeea ce-si doreste.Praful !

    2. Turcescu suferă. Ca orice vedetă, şi-a imaginat că audienţa o face el, independent de postul tv pentru care lucrează. E o iluzie pe care mulţi şi-o fac. Turcescu se leagă de ce subiect poate, ca să fie băgat în seamă. E arţăgos şi agresiv. A devenit un fel de ”manelist” de presă, aproape ca Mircea Badea. A uitat principiile etice şi profesionale pe care le flutura. Adio, jurnalism BBC! Mare dezamăgire pruncu’ ăsta!

    3. E mare păcat că trăim în România văzută ca ”pământ al făgăduinței”, însă doar pentru unii! E mare păcat să și părăsești locurile acestea frumoase! Eu una n-aș face-o, deși mi-ar plăcea să-mi cresc copilul acolo unde e mai puțină ipocrizie și mai multă responsabilitate. Margarina e și ea o afacere din multe altele! Mi se pare că Turcescu are ceva cu Nadia și că margarina nu e decât un pretext, căci, sunt convinsă că în rutina lui zilnică ar avea nenumărate lucruri care, clipă de clipă, îl ucid. Sau s-o fi spălând cu săpun de rufe, și-o fi aranjând freza cu albuș de ou sau zahăr? Dar așa ne-am obișnuit noi, românii, să criticăm, să negăm, adeseori la modul nihilist. Cred că exemplul cel mai proaspăt este cel al scandalului din TAROM. Dacă belgianul a redus pierderile de aproape 4 ori (parcă așa am auzit), nu e bun dom’le!, că cică e străin, nu cunoaște limba și, pe desupra, n-are cultură românescă, adicătelea, nu fură ca toți șefii! Ăștia suntem: niște ipocriți și, deși mă doare să spun asta, ne merităm, poate, soarta!

      1. Stimata doamna Anda N,

        Trebuie sa SPUN, cat de tare pot, ca eu nu ma consider printre cei carora le apartine Turcescu : “…niste ipocriti “. Cat despre ” meritat soarta”…Inchipuiti-va ca mergeti pe strada cu Turcescu si acesta ,cu piatra pe care o are in mana ( …de acolo a descins, din Epoca Pietrei ! ) sparge o vitrina. Politia venita la fata locului va amendeaza pe dvs…iar cineva din preajma zice…: ” Ne meritam soarta…”
        Cred ca daca as merge pe langa Turcescu as da de bucluc, dar niciodata, niciodata nu as spune ca imi merit soarta. Aceasta …doar in cazul in care nu as fi in complicitate cu el, atunci da, mi-as merita soarta. Dar, eu si el fiind incompatibili nu exista nici o posibilitate de complicitate.

    4. L-as intreba pe Turcescu daca i s-ar fi facut LUI propunerea de a face reclama la acea margarina si nu Nadiei, ar fi refuzat? Ma cam indoiesc! Dar Nadia a accepta aceasta reclama asa cum el a acceptat gradul de colonel.

    5. Sa te adresezi in asa hal unei doamne,unul dintre cele mai indragite simboluri ale romanilor,te descalifica nu numai ca ziarist dar si ca om si in primul rand ca roman.RUSINE turcescu!!!