Nadia, margarina şi preşedintele

Pe vremea lui Ceauşescu, nu prea puneam unt în gură! Că nu se găsea! După Revoluţie, când printre binefacerile capitalismului se număra şi umplerea galantarelor, inclusiv cu produsul abia pomenit, nu l-am mai mâncat pentru că ştiinţa occidentală zicea că e câh, că e de origine animală. Muuult mai bună era margarina, că e pe bază de plante, şi acestea, după cum ştie toată lumea… sunt bune! Sigur, tot atunci am descoperit că soia, ingredientul minune al mezelurilor comuniste şi atât de hulitul simbol al sărăciei, e, de fapt, motivul pentru care japonezii trăiesc 100 de ani şi fac maşini bune şi casetofoane bengoase!

Cum ştiinţa nu se opreşte niciodată din progres, alte şi alte firme au dat banii pentru cercetări, aşa că… în timp, nici margarina n-a mai fost sănătoasă. De fapt, mai nimic din ce ar putea bucura stomacul şi papilele gustative ale omului nu e bun pentru el. Asta, dacă îl asculţi pe conu’ Mencinicopschi sau citeşti avalanşa de sfaturi nutriţioniste din care se îmbogăţesc unii. Mă rog, nimic în afară de produsele bio, desigur, din care, cu salariul minim pe economie, poţi să-ţi iei cam un kilogram pe lună. Pe care le pui în vitrină, că, la preţul ăla, e păcat să le consumi. Aşa că, te menţii suplu şi sănătos, mâncând răbdări prăjite. Sau mai bine fierte, că se ştie că trebuie evitată prăjeala, şi nu toată lumea are bani de dry cooker!

Eu nu mai stau de mult cu urechile la marii specialişti planetari în ale mâncatului. Eu ştiu că ce e mult strică, indiferent despre ce e vorba. Şi că mult zahăr, multă grăsime, multă sare şi multe chimicale fac rău! Nu cred că o felie cu margarină pe zi distruge sănătatea, aşa cum nu cred nici că 3 felii cu unt o întreţin. E vorba de măsură în toate şi inteligenţa de a discerne dintre milioanele de informaţii, mai mereu contradictorii, cu care eşti bombardat în această epocă a comunicării.

Acestea fiind zise, nu prea înţeleg tam-tam-ul ăsta pe tema Nadia, promotoare de margarină! Sigur, mai ales că trăieşte unde trăieşte, ar fi trebuit să ştie mai bine cu ce produse şi mărci să-şi asocieze numele. Mai ales că nu e muritoare de foame, ca să fie nevoită să facă şi compromisuri. Ar fi trebuit să evite acele produse discutabile…. De aici, însă, până la a o face responsabilă de obezitatea plozilor cărora părinţii inconştienţi le fac toate poftele şi-i îndoapă cu hamburgeri şi cola, pe principiul ” e copii, maică, şi pofteşte”, e cale lungă. Mi-e greu să-mi imaginez scena în care o fetiţă de clasa a 4-a intră în magazin şi-i cere vânzătoarei “o cutie cu malgalină, că i-a zis ei tanti Nadia că e bună, şi ea vrea să ajungă campioană la gimnastică, cum e tanti Nadia…”

Totul a pornit de la răbufnirea publică a lui Turcescu. Pe unii i-a mirat, pe alţii i-a isterizat şi pe alţii i-a uns la inimă. Mie nu mi s-a-ntâmplat nimic din toate astea. M-a amuzat niţel cum aplică el principiul “there is not such thing as bad publicity”, aşa că, înjurat sau nu de fanii marii campioane sau ai decenţei în exprimare, a ieşit iar în faţă şi şi-a văzut numele pomenit de-a lungul şi de-a latul netului, ba chiar tras amical de perciuni într-un articol al lui Pleşu, fostul consilier al binecunoscutului model de bună creştere şi eleganţă în manifestare, l-am numit aici, desigur, pe preşedintele actual al ţării.

Pe mine mă deranjează, în schimb, ipocrizia. Eu unul nu l-am văzut pe colegul meu de breaslă (dacă a făcut-o, îmi cer scuze) să reacţioneze virulent când şeful statului a apărut la o televiziune, în plină campanie electorală, ca să înveţe naţiunea cum se bea wiskeyul. Sunt convins că, nefiind trecut de miezul nopţii, printre telespectatori se vor fi numărat şi mulţi copii şi adolescenţi. La fel, nu l-am auzit nici pe el, nici pe cei care i-au preluat acum revolta, să se fi manifestat când acelaşi TB spunea unor elevi că lui nu i-a plăcut să înveţe. Sigur, îmi veţi spune, dar nu i-a îndemnat nici să bea, nici să lase naibii şcoala! Nu, a fost suficient să stea în faţa lor şi să le spună… că el a ajuns preşedintele României!