Acum aproape un sfert de secol, ieşit eu pentru prima oară din abia implodatul iad comunist pentru a respira imaculatul aer al raiului capitalist, m-am lăsat înşelat de ceea ce aveam să aflu mai târziu că este industria irealului, şi am cumpărat de la supermarket din Italia un pachet de biscuiţi. Şi ce cremă mă aştepta, aşternută straturi-straturi între doi biscuiţi pufoşi şi, totuşi fermi, cu un gust care mă va duce pe culmile extazului. Cum putea fi altfel, dacă reclama la ei asta îmi promitea?
A fost prima şi ultima oară când am cumpărat ceva, păcălit de publicitate. Crema era mai puţină chiar decât în biscuiţii turceşti care aveau să apară şi la noi în anii următori, iar discurile de făină colorată erau sfărâmicioase şi nu aveau niciun gust! Din acel moment, advertisingul mondial şi-a ratat menirea în ceea ce mă priveşte.
De ce v-am povestit asta? Ca să vedeţi că ştiu ce înseamnă să fii păcălit din credulitate, naivitate sau, pur şi simplu, neştiinţă. Nu e o crimă, atât timp cât îţi pare rău c-ai fost fraier şi recunoşti că ai plătit şi o taxă pentru asta.
N-am scris mai nimic despre Klaus Iohannis. Ca mulţi alţi români, am fost mult timp tributar legendei neamţului gospodar, cinstit şi integru. Mi-a plăcut şi mie ce-a făcut la Sibiu din banii obţinuţi pentru capitala culturală europeană. Acum 5 ani m-am bucurat când a mai dat o tură prin Bucureşti, am sperat că se mai limpezeşte tulburata politichie mult prea dâmboviţeană. Dar nu-mi făceam iluzii că doar el mai lipsește pentru ca noi toți să devenim niște mici teutoni ai estului. Faptul că vorbeşte puţin şi cu economie la deschis gura nu mă mai putea amăgi, mai ales după experienţa Stolojan.
Ei bine, citesc acum că neamţul l-a votat pe băsescu în 2004. N-ar fi chiar o tragedie, n-a fost singurul care s-a lăsat amăgit de fariseismul marinarului. Dar spune el acum: “În ce privește opțiunea mea […] îmi pare bine că am făcut-o atunci”. I-auzi ia! Una din două: ori e prea orgolios ca să-şi recunoască greşeala de evaluare a individului care avea să ajungă preşedinte, ori, dimpotrivă, chiar e mulţumit c-a pus umărul la oferirea ţării pe tavă unui afemeiat beţivan, fără scrupule, mincinos şi instabil, care şi-a bătut joc de ea în ultimul hal. Sau mai există o variantă, să-i placă felul în care arată România astâzi şi-atunci nu pricep de ce naiba şi-a părăsit urbea ca să salveze naţiunea.
În ambele cazuri, încrederea mea în scara de valori a neamţului şi în judecăţile lui bazate pe aceasta e… cum să spun mai direct?… kaputt!
Deşi nu sunt neamţ , şi eu am votat Băsescu, având de ales între el şi Năstase. Nici eu nu cred nici acum că era mai bine cu Năstase. Nu spun nicidecum că a fost bine că România a fost condusă de Băsescu. Cred însă ca guvernarea liberală din 2004-2008 a fost mai bună decît una PSD. Dar cum vi se pare să fii român şi să îl votezi încă odată pe Băsescu. Nu vreau să fiu cinic dar putem să vedem cum era cu un Năstase, votându-l pe Ponta. Lui Iohanis iî găsim noi o bubă că doar nu o să acceptăm să ne conducă ăsta să ne schimbe, Doamne fereşte mentalitatea, obiceiurile, tradiţia neaoşă, românească.
Cred ca aveti dreptate dar din pacate o sa ajung sa intreb ca cetateanul turmentat, eu cu cine votez ?
Cei cinstiti stau acasa iar noi suntem obligati sa alegem dintre cei care candideaza.
Ar mai fi o varianta, si anume amendarea întregii clase politice, care pe rând si-au batut joc de noi si de votul dat.
Din pacate, ca natiune nu suntem uniti, sa iesim cu totii în strada, sa le cerem ferm socoteala si sa-i trimitem acolo unde le este locul. Am mai avea o modalitate de protest pasiv (asa cum îi place românului în general) ca toata natiunea sa nu iasa la vot, în semn ca nu suntem de acord cu nici unul din politicieni, care au tot schimbat ideologiile (partidul politic) functie de oportunitati, fapt care mie-mi demonstreaza foarte clar ca în România nu exista partide politice cu ideologii care sunt respectate si care doresc sa faca ceva pentru aceasta tara si popor. Exista pe de o parte a baricadei o gasca de exploatatori, cu pregatiri foarte solide de la Academia “Stefan Gheorghiu”, o gasca de servitori ai exploatatorilor care primesc foloase materiale bunicele pentru munca prestata, de cealalta parte a baricadei suntem noi cei creduli ai manipularilor psihologice foarte fine ale exploatatorilor, si undeva la mijloc o oarecare masa de oportunisti, care gusta din ambrozia îmbogatirii si sunt sacrificati fara probleme, cu mare pompa, pentru a ne cânta noua nani, nani, când ne trezim un pic si vedem ca suntem furati si pacaliti. Iar noi ca niste copilasi cuminti si ascultatori, pe principiul “capul plecat sabia nu-l taie”, ne culcam la loc. Acest tip de zicale sunt un alt mod psihologic de manipulare introdus în capul românului înca din copilarie, actioneaza ca o programare hipnotica si le da exploatatorilor linistea actiunilor lor mârsave.
Sunt foarte multe de spus, si daca am putea sa ne extragem un pic din aceasta învolburare, si sa privim cumva din afara fara sa implicam sentimente, am putea analiza corect situatia României, si am decide ce-i de facut.
Sfarsitul articolului spune tot si sunt in totalitate de acord cu el,felicitari pentru stilul profund si corect de a analiza oameni si situatii de care ne lovim zilnic. Va multumesc !
Cred ca este vorba despre altceva, in 2004 celalta obtiune erau oale lui Adrian Nastase, iar coalitia de conjuctura – este adevarat – a adus un guvern liberal despre care chiar daca se pot aduce anumite acuze, este in fond singurul care a reusit sa miste usor spre realizarea unei clase de mijloc Romanesti, pe car eulterior alianta PDL-PSD o va pune pe butuci in interesul monopolurilor straine.
Foarte buna analiza,felicitari!
Si eu am privit cu incredere la Johannis,mai ales ca studentia mea s-a produs la Sibiu si am ramas cu nostalgia locului si oamenilor de acolo.
Evolutiile recente ale omului m-au “bagat in ceata”,nici acum nu am inteles ce a vrut,de fapt, K.J.
Impresia mea este ca a fost folosit iar imaginea lui s-a deteriorat.