Acum aproape un sfert de secol, ieşit eu pentru prima oară din abia implodatul iad comunist pentru a respira imaculatul aer al raiului capitalist, m-am lăsat înşelat de ceea ce aveam să aflu mai târziu că este industria irealului, şi am cumpărat de la supermarket din Italia un pachet de biscuiţi. Şi ce cremă mă aştepta, aşternută straturi-straturi între doi biscuiţi pufoşi şi, totuşi fermi, cu un gust care mă va duce pe culmile extazului. Cum putea fi altfel, dacă reclama la ei asta îmi promitea?
A fost prima şi ultima oară când am cumpărat ceva, păcălit de publicitate. Crema era mai puţină chiar decât în biscuiţii turceşti care aveau să apară şi la noi în anii următori, iar discurile de făină colorată erau sfărâmicioase şi nu aveau niciun gust! Din acel moment, advertisingul mondial şi-a ratat menirea în ceea ce mă priveşte.
De ce v-am povestit asta? Ca să vedeţi că ştiu ce înseamnă să fii păcălit din credulitate, naivitate sau, pur şi simplu, neştiinţă. Nu e o crimă, atât timp cât îţi pare rău c-ai fost fraier şi recunoşti că ai plătit şi o taxă pentru asta.
N-am scris mai nimic despre Klaus Iohannis. Ca mulţi alţi români, am fost mult timp tributar legendei neamţului gospodar, cinstit şi integru. Mi-a plăcut şi mie ce-a făcut la Sibiu din banii obţinuţi pentru capitala culturală europeană. Acum 5 ani m-am bucurat când a mai dat o tură prin Bucureşti, am sperat că se mai limpezeşte tulburata politichie mult prea dâmboviţeană. Dar nu-mi făceam iluzii că doar el mai lipsește pentru ca noi toți să devenim niște mici teutoni ai estului. Faptul că vorbeşte puţin şi cu economie la deschis gura nu mă mai putea amăgi, mai ales după experienţa Stolojan.
Ei bine, citesc acum că neamţul l-a votat pe băsescu în 2004. N-ar fi chiar o tragedie, n-a fost singurul care s-a lăsat amăgit de fariseismul marinarului. Dar spune el acum: “În ce privește opțiunea mea […] îmi pare bine că am făcut-o atunci”. I-auzi ia! Una din două: ori e prea orgolios ca să-şi recunoască greşeala de evaluare a individului care avea să ajungă preşedinte, ori, dimpotrivă, chiar e mulţumit c-a pus umărul la oferirea ţării pe tavă unui afemeiat beţivan, fără scrupule, mincinos şi instabil, care şi-a bătut joc de ea în ultimul hal. Sau mai există o variantă, să-i placă felul în care arată România astâzi şi-atunci nu pricep de ce naiba şi-a părăsit urbea ca să salveze naţiunea.
În ambele cazuri, încrederea mea în scara de valori a neamţului şi în judecăţile lui bazate pe aceasta e… cum să spun mai direct?… kaputt!
nu este neamtul de care avem nevoie
Stai sa ne intelegem . Scrii : “nu este neamtul de care avem nevoie ” , deci, sa inteleg ca avem nevoie de un neamt ,dar NU de el??!!!!!!!! Oricare alt neamt , dar nu el?!!
Au nevoie romanii de un neamt??
(desi, el este DOAR UN ROMAN DE NATIONALITATE GERMANA si atat …cand o sa puteti distinge asta ? )
P.S.
doar ca sa te lamuresc ( poate citesc mai multi si vor intelege…poate vor citit si “nemtii ” din Ro care se cred nemti…. ) “neamtul” tau,daca ar fi in Germania si ar avea cetatenia germana, TOT roman ar ramane :) si asta ti-o spune o romanca de natiionalitate germana :)))
vrei si un exemplu concludent? Helene Fischer e cea mai iubita solista,premiata de ani de zile….e de origine germana,dupa cum se vede si dupa nume,DAR… e nascuta in Siberia si desi e in Germania de peste 20 de ani,de fiecare data,nemtii- nemti,adica cei nascuti aici, nu uita sa adauge ca e de fapt nascuta in Siberia,DAR de origine germana…daca ar considera-o nemtoaica,nu ar mai fi loc de completari, nu crezi?! Si asta se intampla cu toti cei care au obtinut cetatenia germana,dar nu sunt nascuti aici,se spune ca e cetatean german, DAR imediat se adauga tara de origine :))
Acesta este si motivul pt care nu am vrut sa imi iau cetatenia germana. Prefer sa fiu o viata cetatean roman de origine germana, decat nemtoaica doar ca stau aici, dar din Romania. Pricepi?!
Din pacate,is multi cei care isi reneaga tara de origine,Romania si, cum au ajuns in Germania si au cetatenia germana,se autointituleaza nemti…..Nemti NU vor fi in VECI….Nu in ochii adevaratilor nemti..
Mie nu-mi place dl Johannis, așa cum nu mi-a plăcut nici Băsescu. Și am avut dreptate. Dl.Johannis are un aer ciudat. Afișează un chip care se vrea impenetrabil, dar nu este decât un neamț. Un neamț care învață greu o meserie, pe care ajunge să o facă foarte bine și atât. Orice abatere de la ce a învățat este un chin pentru el. Ultima data când l-am văzut la televizor, la întrebările ziariștilor, avea fața celui care-și căuta cu disperare, în minte, pagina cu răspunsurile. Idei proprii, nici vorbă! Doar ce a învățat. Omu’ știe să se ocupe de Sibiu (din câteva informații doar de partea centrală, cea care se vede în filmări, poze etc.). Nu-i bun pentru o țară, nu a învățat suficient și n-are nici tragere de inimă. Este un bun executant dar n-are pregătire practică și psihică pentru o gospodărie atât de mare. Oare ce a fost învățat dl Johannis în ceea ce privește România? Pentru asta trebuie să trăiești, să respiri și să mori ca un român, un om care iubește ȚARA, care nu este numai stratul de cernoziom, pe care unii îl vând în Germania, Ungaria etc. Are însă o teamă pe care nu o poate ascunde, chiar dacă i s-au promis tot felul de proptele, din afară și din interior. Problema lui este Băsescu și nesiguranța în sprijinul promis de nemți. A fi sau a nu fi? Alarma asta îi țârâie neîncetat și-l debusolează. Cred că e convins că Băsescu îl poate face praf oricând și nici de ajutorul nemților nu e prea sigur, pentru că în ultimul timp sunt semne ciudate și la ei. Deci, dacă dl Johannis ar judeca cu mintea sibianului, nu a neamțului implicat, ar trebui să se ocupe doar de Sibiu. Va obține, până la urmă, o statuie în parcul central.
Bun articol, merita citit si “rumegat” pe indelete dar nu si comentat, caci ar fi prea multe de comentat.(KJ = STOLO (2)-?… s-a incercat brevetarea patentului Base- Stolo??–Incurcate sunt caile….polichiei si pentru “amatori” nu sunt de inteles.Dar e bine sa citim…”ca nu doare”(vorba profesorului )”cititi, cititi, ca nu doare” e mai greu cu scrisul…ca acolo mai trebuie si HAR.- si cand e scris cu har chiar merita citit.Imi place stilul sincer si deschis