Au întins coarda cât au putut. Unii spun că atât cât le-a comandat tătucul. E posibil, dar greu de demonstrat. Şi aşa, în toată această poveste, s-a mers prea mult pe baza impresiilor, a zvonurilor şi a umorilor personale. L-au umilit cât pentru 10 vieţi, i-au scos pe nas orice aroganţă reală sau închipuită va fi deranjat grămezi de români obişnuiţi, lucrători prin mass-media, colegi de partid, adversari politici sau foşti subalterni, pe vremea când puterea lui era mare şi părea nemuritoare.
După un proces şi o condamnare care au stat mai mult sub semnul lui “se ştie” decât sub cel al dovezilor imbatabile, superficialitatea, reaua-voinţă, tergiversările evidente şi lipsa de profesionalism ale acuzatorilor au reuşit să-i diminueze păcatele condamnatului mai mult decât executarea pedepsei.
Acum s-a terminat. Condamnat pentru prea puţin sau pentru prea mult, Adrian Năstase a plătit. Pentru vini reale sau închipuite. Om inteligent, cred că a învăţat ceva din tot acest calvar pe care l-a trăit în ultimii ani. Nu ştiu dacă o să-i mai folosească la ceva. Nu ştiu dacă va mai avea o carieră politică în care să urce altfel decât a făcut-o prima dată. Dar sper să înţeleagă că nu este o victimă. Sau, dacă vreţi, e victima unui sistem, a unui mod de a face lucrurile în România postrevoluţionară, la care şi el a contribuit din plin. Prea multă putere în mâna unui singur om, consilieri şi colaboratori fără coloană, o justiţie labilă, ţinută în lesă prin numiri politice, o mass-media fragmentată şi lipsită de credibilitate, lipsa de transparenţă în conducerea treburilor ţării, o viermuială politică, o reţea de interese, cumetrii, corupţie la toate nivelele… toate acestea nu sunt invenţiile regimului Băsescu. El doar le-a ridicat pe culmi mai înalte decât predecesorii săi. Dar toţi cei care au condus ţara în ultimii 23 de ani, chiar dacă nu pot fi trataţi otova, au încurajat sau au ignorat, au păstrat sau nu s-au implicat prea mult în schimbare, au tolerat sau n-au fost capabili să vadă, au întreţinut sau au accentuat aberaţiile structurale ale unei societăţi bolnave.
În rest, aprecierile de genul “stai să vezi, c-o fi, c-o păţi, c-am auzit eu de la nu’ş cine, că nu ştiu sigur, dar sigur e aşa cum zic eu, că nu se poate să nu fi furat, că n-ai văzut ce moacă antipatică are”… sunt de făcut pe bancă, la poartă, sau în faţa unei cinzeci, în taverne, dar nu de oameni serioşi şi aşezaţi. Aceştia, indiferent de simpatiile sau antipatiile personale, înţeleg că eliberarea fostului premier este legală, firească şi necesară. Că un alt verdict ar fi prejudiciat şi mai mult imaginea justiţiei, mult prea şifonate, oricum, şi, mai important, ar fi reprezentat un (alt) precedent, tocmai bun de valorificat atunci când roata se va întoarce şi, în locul lui Năstase va sta un alt fost lider atotputernic.
***
Poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).
Imi place asta: “… puterea lui era mare şi părea nemuritoare.”. Asa este. Si e valabila pentru toti cei care, vremelnic, au impresia ca-s de neinlaturat, se cred de neatins, undeva sus. Si ca sa inchei optimist, mi-au facut bine azi imaginile cu eliberarea domnului Nastase, dar traiesc cu speranta ca poate o sa apuc si ziua arestarii lui basescu, dupa care sa se tina de asemenea toate masinile televiziunilor, in drum spre puscarie. Apoi, ziua eliberarii lui visez sa fie undeva foarte departe in timp. Amin!
As fi curios sa stiu de cate ori a functionat sistemul judiciar in acelasi mod in care a facut-o cu AN. Devine evident faptul ca oricine se poate gasi in aceeasi situatie. Si asta genereaza frica. Spre asta a tanjit poporul asta oropsit in aceeasi masura de straini ca si de propriii sai cetateni? Intrebarea nu-i retorica, poate raspunde cineva?
Nu am fost, nu sunt si nici nu voi fi un fan Năstase. Totuşi, consider un lucru bun faptul că a fost eliberat. După părerea mea, dosarul care l-a băgat după gratii este o făcătură.
…şi da, Năstase este o victimă a sistemului la care el însuşi a contribuit.
Sunt de acord cu Radu Herjeu. Daca a gresit, a platit. Mai trist e ca cei care “vin” dupa dansul si au facut mai mult decat Adrian Nastase, nu o sa plateasca niciodata. Multi altii ar trebuii sa-l urmeze pe Nastase, hoti adevarati, dusmani ai tarii, coruptii.
Deoarece comentariile de pana acum sunt la cele doua extreme, fie cu acuzatii nedovedite la adresa lui AN, fie la adresa lui TB, nu le voi aproba!
Ne tot plingem ca asa si pe dincolo viermuială , corupție, balcanism dar nu se vede de nicăieri o sugestie de indreptare, de lecuire a coruptiei , de stirpire a cumetriilor etc cum ar fii aceea că dacă justitia de pină acum e concrescută sau coadaptată corupiei in sensul ca de imberb profesionistul ei trebuie să facă proba loialității fată de un astfel de sistem cumpărindu-și cu bani grei dreptul de-a profesa, nu stiu 20 000 eur.-80 000 eur. etc pe care dacă nu-i are trebuie in stil fanariot sa-i ia cu imprumut si pe care in acelasi stil trebuie sa-i recupereze profesind…. iată un cerc vicios care ar trebuii intrerupt !! Cum ? Radem toată justitia de pină acum si reclădim alta cumva de pe băncile studentiilor la drept organizati cumva ca o societate civilă ? sindicat ,uniune, barou ? etc si să se tină ei cumva acolo cumva atirnati numai de constitutie.. etc etc uite-asa am incălecat si eu pe-0 să (asta herjeu-istă) v-am spus si eu ceva ca un exemplu imaginar sau utopic acum, dar pentru ce altceva sint exemplele, ca să fie urmate si incetul cu încetul imbunătățite