e copii, ce să le faci?

În clasa a 8-a, la o teză de română am luat 9. Mamă, şi cât de bine scrisesem! Şi totul din capul meu, nu comentarii copiate din prefeţele cărţilor sau, ca în zilele noastre, din referate de pe net. Am întrebat profesoara de ce aşa nedreptate (cum părea în ochii mei de 13 ani). Mi-a spus că, în frenezia mea literară, am cam uitat de virgule  :)

M-am cam revoltat, ca să fiu sincer. Sigur, nu vocal sau obraznic, pe atunci nu erau permise şi nici măcar tolerate în şcoală astfel de ieşiri (şi nici telefoane cu camere video ca să mă dea colegii pe net, şi-atunci unde era fun-ul vreunei reacţii deplasate?). Dar am fost supărat mult timp. Mi se părea o greşeală minoră, care nu merita o astfel de depunctare. Mult mai târziu am înţeles ce bine mi-a făcut scăderea de atunci a notei.

Azi, la frizerie (da, m-am tuns, nimic fancy, same old, same old) am auzit o bonă, pe la 50 de ani, care, nereuşind să ţină în frâu gălăgioşii şi hiperagitaţii puradei încredinţaţi de părinţi prea ocupaţi, s-a apărat, spunând: “e copii, ce să le faci?”. Păi tu, nimic. Creatorii lor ar trebui să înceapă prin a le găsi un babysitter care să ştie să vorbeşte limba română. Apoi, poate ar fi bine să ia în considerare şi varianta de a nu-şi răsfăţa odraslele atât de mult. Nu de alta, dar decenţa într-o încăpere plină cu oameni nu trebuie învăţată nici la şcoală, nici prin intermediari bine plătiţi.

Categorii: anacronic
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Nu e chiar asa cum spui. Bonele adevarate sunt scumpe iar din salariile obisnuite abia reusesti sa supravietuiesti.
      Copiii nostri nu au cum sa semene cu noi la varsta lor : tv-ul, internetul, pana si scoala- sunt cu totul altfel. Parintii sigur ca trebuie sa-i invete aceleasi reguli de buna purtare si ceea ce inseamna respectul fata de cei din jur DAR pe strada, in unele locuri publice, chiar si la scoala mie mi se pare ca totul aduce a jungla unde trebuie sa stim sa supravietuim. Asa ca, nu vreau ca fata mea sa fie salbatica dar o vreau o luptatoare.
      Am generalizat acum dar ramane valabil ca cei mici se plictisesc repede, nu au rabdare si in general sunt hiperactivi, nu pot sta cuminti pe scaun zeci de minute . Nu putem sa asteptam decenta de la un prescolar- nu degeaba scoala incepe la 7 ani.
      Poate ar trebui sa petreci putin timp prin parcuri si sa te bucuri de galagiosii si hiperagitatii puradei- bucuria lor s-ar putea sa-ti insenineze ziua.

      1. Nadia.. nu e chiar asa…Copiii sunt cum sunt. Tin minte cand ma crestea bunica si la un moment dat a hotarat ca e timpul sa invat cum sa ma comportla masa ce suparat am fost.. De ce trebuia eu sa invat atatea furculite, linguri, cutite, farfurii, pahare… Si la ce mi’ar folosi cand vedem in jurul meu cum mananca ceilalti copii din blide de metal? Mult mai tarziu am realizat ca eu de fapt nu injur asa de mult (ca nu mai ai cum sa nu iti scape o injuratura cand presedintele injura la televizor), ca stiu sa mananc cu gura inchisa.
        Unchiul meu s’a mutat la Bucuresti si era profesor de romana…Pai cum sa nu ma cert eu cand ii vorbeam de predicatul verbal compus si el imi spunea ca asa ceva nu exisa, ca numai scoala de la Timisoara vorbeste de asa ceva.. Si acuma cand vorbesc cu un oltean si ma omoara cu perfectul simplu.. stau si ma uit… astept sa termine fraza.. si el de fapt nu mai avea nimic de spus.
        Depinde cum esti crescut si aici ma refer la cum ti se explica lucrurile.
        Traim intr’o epoca a consumerismului in care parintii au mai putin timp sa isi creasca copii pentru ca au nevoie de televizoare 3D, de vacante in Tahiti si copilul o sa iaba nevoie la 18 ani de un RUF.
        In blocul in care locuiesc eu stau in acelasi tip de apartament cu o camera, mama, tata si cei 2 copii. Tata are ultima generatie de Passat, iar mama are ultimul Audi A3.

        PS> Din cate stiu eu Radu se plimba cu bicicleta prin ceva parcuri.. chiar crezi ca gasestie pe acolo multi copii cu parintii? Sau gaseste copii care vin acolo cu prietenii de la bloc sa faca chestii si sa nu fie prinsi de parinti.
        Copii vad ca altii au si intreaba ei de ce nu. Nici eu nu eram deloc fericit ca vedeam ca cei din Germi au si eu nu. Nu ma multumea raspunsul alor mei ca am mai multe decat altii.. Si ce daca? Eu vroiam totul. Doar ca nu ma plangeam tot timpul.

      2. De ce aveti impresia ca ce nu se face in familie trebuie sa faca scoala? Ne asteptam ca la scoala sa vina copii cu cei 6-7 ani de acasa. Cum ii pot avea? Simplu: parintii cu buna crestere isi fac timp sa-si educe copiii in mici reguli de convietuire sociala. E atat de usor si atat de complicat: acordati-le propriilor copiii timpul dumneavoastra liber, nu-i lasati la bunul plac al bonei, nu-i plantati in fata televizorului, nu le puneti o tableta in mana. Au nevoie sa invete sa-si exprime si sa-si controleze emotii si sentimente si nu vor mai fi nici galagiosi nici hiperagitati ci doar atat cat sa se vada ca sunt mai inteligenti decat generatiile anterioare si sanatosi ( un copil tacut e ori bolnav ori foarte stresat). Si mai faceti ceva ce le va folosi – cititi-le seara!

    2. Am auzit we asta cand stateam ca tot romanul la o coada :) o voce din spate care zicea ” azi mi-e lene sa vorbesc articulat” , asa ca cine stie, lenea-i mare :D

    3. poate a zis mamaia Bona altfel: Eh, copii.. Ce sa le faci? desi, nici asa nu avea sens si nici corect nu ar fi fost.. Important pt unii parinti este sa aibe cu cine sa isi lase copiii. Si, personal nu vazut in Bucresti bone care sa fie ca Mary Poppins..

    4. Este foarte trist ca in ziua de azi limba vorbita este macelarita pur si simplu. Oare chiar atat de mult s-a degradat modul de predare a limbii romane in scoli, incat parintii nu sunt in stare sa-i invete pe copii o limba cat de cat corecta? Necesara ar fi si o scoala a parintilor, un stagiu obligatoriu, cam asa cum va fi luna de concediu paternal.

    5. Auzi tu, Radu….da’ tu esti precis că părinţii la plozii ăia ştia’ să vorbeşte corect? Întreb şi eu aşa, că sunt decât eu acasă acuma şi nu mă vede nimenea ce fac, aşa că pot ca să bat câmpii, gen. :)))))))))