Sau, mai bine spus, de foarte de demult :) Nu ştiu câţi ani aveam aici. Voi câţi îmi daţi? :) Oricum, eram mic de tot, şi asta se-ntâmpla în secolul trecut. Se poate deduce uşor acest lucru, observând că în mână nu aveam o tabletă, ci nişte fructe.
Se pare că nu mă puteam decide între un măr şi o portocală. Da, da, pe vremea aceea încă se mai găseau portocale, nu începuse epoca de măreţe realizări ale iubitului conducător. Nu peste mult timp aveam să rezolv această dilemă. Nu m-am omorât niciodată nici după mere, nici după portocale. Din primele nu mănânc decât rar şi dintr-un singur soi. Celor secunde le prefer întotdeauna mandarinele.
Dar am senzaţia că, în momentul instantaneului istoric :)), eram mult mai fascinat de forma lor decât de gust sau de conţinutul în minerale şi substanţe hrănitoare. Presupun, însă, că erau foarte bio :))
PS: Click pe poză pentru a o vedea mai mare.
Cum, existau portocale inaite de ’89 ? Pai toti trebuie sa stie ca atunci eram in sclavagism, dictatorul ne tinea in frig si ignoranta. Ce naiba, ne faci sa credem ca se putea trai frumos si atunci ?
Glumeam… Sunt la aproape 60 de ani, deci am trait destule momente si in epoca de asa zisa trista amintire. Au fost multe lipsuri, s-au facut si multe greseli, dar nu trebuie sa uitam ca atunci eram,totusi, stapani pe tara, pe resurse, pe economie. Acum suntem colonie.
Cred că aveaţi sub doi an. Nu ştiu câţi ani aveţi acum, dar vă urez “La Mulţi şi Fericiţi Ani” !
VP
PS: V-aţi cam întinerit în textul însoţitor al fotografiei: Nu se-ntâmpla numai în secolul trecut, ci chiar şi în mileniul trecut.
:)
Secol trecut,dar sanatos.
Intre un mar sau portocala ,crede-ma ca as alege si eu ca si tine,mandarina :))
intre mar,portocala si tabloid,tot mandarina as alege :)
Copilarii mai sarace,poate(am primit prima papusa la 19 ani,cadou de la primul prieten),dar fericite.Si nu am suferit si nu am ramas cu sechele ca in loc de jucarii cu telecomanda sau Barbie sau tabloid,m-am jucat de-a profesorii,cu cataloage facute cu multa truda si migala,apoi cu chiu cu vai si multa cearta :),votam care e profesorul,care elevii,..de-a v-ati ascunselea sau ..stateam seara si ne uitam pe cer sa deslusim ce vedem in forma pe care o luau norii,sau umbrele serii pe peretii caselor :) ….si am avut o copilarie fericita de care imi amintesc cu mult drag .. tanjesc dupa acele vremuri..si ,zic eu,is om intreg.Mult mai intreaga si mai om decat multi altii crescuti cu “tabloid”,Smart,etc…(intreaga pt ca is femeie si om pt ca si femeile is oameni :),)
Din cand in cand fac cate o experienta:pt cateva zile,pana la o saptamana,inchid telefonul (si mobilul si cel de casa) si nu intru in internet.SI MINUNE,inca traiesc :)
Internetul e deja o necesitate,clar,nu un lux,dar se si exagereaza,parerea mea,dand prea multa importanta acestor lucruri.Chiar fara experiente,intru in internet doar cand vreau sa scriu un mail,repede,pt ca e urgent,sa caut ceva,sa virez urgent niste bani.La TV ma uit cand e in program ceva ce ma intereseaza,altfel e si P.C.-ul stins si TV inchis,ca citesc o carte (si citesc cartea,o rasfoiesc,nu mi-o descarc tot pe tabloid..imi cumpar cartile) si nu mor…,
vorbesc la telefon,nu scriu sms ..vorbesc pe Skype doar cu prietenii din strainatate, pt ca daca as da telefon ar fi prea scump,DAR nu cand sunt la jumatate de metru de ei :(
Ma intreb de multe ori,de aici si experientele mele,ce s-ar intampla daca maine ar fi o pana mondiala de curent?! Sau satelitii ar fi scosi de pe orbita? Ar inceta lumea(comunicarea) sa mai existe?! DA .Si asta pentru ca NOI alegem asta.
Si s-a inceput deja demult,inainte de internet .Am uitat sa facem o paine in casa,am uitat sa scriem o scrisoare de mana,am uitat sa vorbim intre noi, desi suntem la 20 de cm unul de altul.Unde te uiti,vezi doar oameni cu un celular sau tabloid in mana.Sunt 6-7 la o masa, dar nici unul nu schimba o vorba cu celalalt, fiecare e ocupat sa isi verifice Smart-ul sau tabloidul.Am uitat sa fim “OAMENI” :((