Au românii o vorbă cu vaca năroadă care, odată mulsă, dă cu copita în ciubărul plin cu lapte. Nu ştiu ce-mi veni să mă gândesc la ea în zilele astea în care crin a terminat de aruncat din căruţă toţi sacii pe care-i suise acolo cu multă trudă, strâns din dinţi şi mânuire meşteşugită de vorbe. Învingătorul surpriză al lui Tăriceanu, outsiderul revelaţie la prezidenţialele din 2009, oratorul captivant, vârful de lance al mişto intitulatei revoluţii a bunului-simţ, co-artizanul celei mai mari alianţe politice româneşti şi, până nu demult, mai-mult-ca-sigur-viitorul-locatar-al-Cotrocenilor, a devenit în doar câteva luni doar… fostul…
Cum a reuşit omul acesta să distrugă tot ce-a construit în ultimii ani va rămâne, cred, un mister niciodată complet descifrat. Sigur, putem da vina pe sfătuitorii proşti sau rău intenţionaţi. Sau pe cercuri oculte cu interese absconse. Dar cred că e vorba mai degrabă de orgoliu, de lipsă de echilibru, de toane, de necolegialitate faţă de partenerii de drum şi, de ce nu, de incapacitatea de a gestiona tensiunea, nerăbdarea, temerile şi incertitudinile care apar când eşti almost there!
De teamă ca pesediştii ipocritţi să nu-i tragă de sub picioare covorul roşu spre Cotroceni, a ajuns să-l strângă singur şi să i-l pună în braţe lui Iohannis. În loc de statuie la intrare şi recunoştinţă veşnică a liberalilor pentru c-a reuşit să ducă partidul la cel mai mare număr de aleşi în parlament, s-a trezit că aceştia îl ajută entuziaşti să-şi strângă mai repede lucrurile din birou. Şi, în loc de preşedintele tuturor românilor, va ajunge un exemplu de ratare, capitol obligatoriu în cărţile recomandate viitorilor oameni politici.
Azi, acceptând înfrângerea cu juma’ de gură, a strecurat pe plecare un “vom vedea ce se mai întâmplă”. Un fel de “nu e gata până nu cântă grăsana”, după cum spun englezii. Nu ştiu eu cam cine ar putea fi respectiva, dar dacă antonescu visează că justiţia îl va opri pe Iohannis să candideze, pe motiv de ANI, şi că liberalii înfrăţiţi, naţionali şi democraţi, se vor îngrămădi să-l implore în genunchi să-i conducă spre înfrângerea lui Ponta… se înşeală. Şi, chiar presupunând că aşa ceva ar fi posibil, să-ţi imaginezi că electoratul fezandat mai multe luni pentru neamţ te va prelua din zbor şi te va purta spre victoria finală… e doar o nouă dovadă că ai meritat tot ce ţi s-a-ntâmplat.
Şi, la final, am şi eu o curiozitate… crin, dacă nu te-ar fi interesat deloc preşedinţia şi ai fi încercat din răsputeri să nu fii candidatul nimănui, crezi că ai fi reuşit la fel de bine?
Pasarea pe limba ei piere.Ce credea ca se joaca de-a mama gaia?Azi vreau,maine nu,poimaine da.La urma urmei ,ce cauta papagalul asta sa candideze la presedentie?El nu vede ca e cam mare caciula pentru capul lui!Nici nemtul nu ma da pe spate,e de origine,dar tot roman este,are aceleasi apucaturi de inavutire.Nu prea avem presedinte pentru urmatorul mandat.Cred ca deocamdata putem sa avem prim ministru,presedinte nu.
Ma numar si eu printre dezamagitii de Crin Antonescu. La inceputul caderii, cand a rupt USL, nu am gasit nici o explicatie plauzibila. Dupa toate magariile ulterioare am ajuns sa inteleg (nu si sa aprob) mecanismul prin care Crin s-a decuplat de la drumul lui initial. S-a ivit ocazia ca sotia sa sa poata candida cu succes la postul de vicepresedinte al CE din partea popularilor europeni. Ca a fost o miscare premeditata de cei care conduc din umbra sau nu asta nu prea are mare importanta, cert e ca Antonescu si-a zis sa nu dea vrabia europeana din mana pentru cioara de pe gardul Cotroceniului (unde sansele sale cam scazusera in timp). Asa ca si-a calcat in picioare onoarea si principiile (daca le-a avut de-adevarat sau le-a mimat), si-a scuipat in cap alegatorii care l-ar fi putut duce in functia de presedinte si ceea ce trebuia sa se intample in atare situatie s-a intamplat – a iesit din toate cursele cu capul in pamant si cu onoarea definitiv terfelita.
S-a chinuit, da’ a reușit! Să-l chemăm pe Mircea Badea să-l secondeze pe Hantonescu, să nu se mai chinuie… Ca om politic, e terminat definitiv și irevocabil! Orice altă zbatere viitoare în politică nu mai are nici măcar valoarea unei ciorbe re-re-reîncălzite…
Din fericite, n-am crezut niciodată în el. Sunt adeptul lombrosianismului, ca atare nu pot avea niciodată încredere într-un om cu privire de pește mort! De câte ori am întâlnit astfel de cetățeni, toți s-au comportat suficient de asemănător și de lipsit de încredere, așa că de ce ar fi fost Hantonescu vreo excepție? NU sunt gin genul care „să fie făcut din vorbe”, n-am crezut nici în Băsescu vreodată, așa că pot spune că m-am specializat în depistat papagali toxici…
Toata lumea se mira sa se minuneaza de ce a facut Antonescu ce a facut. Asa a primit ordin. Cum CCR a primit ordin sa anuleze votul romanilor, spre exemplu. Politicienii romani (toti) sunt doar marionete. Curios fapt, unii vad- insa nu vorbesc despre asta.
si eu am aceleas intrebari … am crezut in el , chiar mi-a placut dar a facut totul sa ma dezamageasca … pacat pentru el , pacat pentru mine … pacat pentru noi !
Pacat pentru el si bine pentru noi ca mai luam plasa odata. Comportamentul lui seamana izbitor cu al lui Basescu. Am descoperit la Antonescu o ura cum nu am crezut ca exista. Daca ajungea la Cotroceni, era vai si amar de noi si de tara. Si cand ma gandesc la cat de mult credeam in el …….