contra smetia

Pentru că aşa e între prieteni, o smetie cere un răspuns pe măsură. După ce Ponta l-a atins public, cu vârful degetelor, pe Antonescu (vezi aici), acesta îi întoarce favoarea copreşedintelui său, cu un delicat bobârnac. Ce să mai, o adevărată hârjoneală amicală, între cei doi protagonişti ale căror roluri încep să capete trăsături distincte.

Modul în care Comisia Europeană a înţeles să se bage în treburile interne ale României, în timpul iureşului referendumului de anul trecut, a fost pentru mulţi (nu doar pentru cei care-şi vedeau spulberat visul de a scăpa ţara de TB) o dovadă că suntem priviţi ca o naţiune de mâna a doua, care are dreptul să-şi decidă soarta doar atât timp căt asta nu contravine intereselor politice şi, probabil, economice ale altora. Să nu ne iluzionăm, aşa a fost mereu. Unirea Principatelor, ca şi cea mare, din 1918, au fost posibile doar pentru că le-au permis-o conjunctura internaţională şi jocul de putere şi influenţă între marile imperii.

Deci nu e de mirare că frustrarea istorică împotriva Înaltei Porţi, indiferent unde s-a situat ea de-a lungul vremii, la Istanbul sau la Moscova, la Viena sau la Bruxelles, a răbufnit în ultima vreme. Alimentată şi de senzaţia că ni se aplică dubla măsură, că ni se impută încălcarea de principii ad-hoc, că nu contează ce vrea majoritatea românilor ci doar ce spun câţiva fideli ai preşedintelui, că suntem ţinuţi în postura copilului nevoit să stea cuminte pe scaun, cu mâinile pe genunchi, dacă vrea să mai primească de mâncare.

Antonescu nu face decât să-i dea glas, ştiind că atitudinea sa va avea ecou în minţile multor români, bucuroşi că cineva spune cu voce tare ce gândesc ei. Noi am stat mereu bine la capitolul revoltă interioară, mult mai slab la cel al manifestării exterioare. Am tăcut şi-am înghiţit, cu capul plecat, cam tot ce ne-au servit marile cancelarii europene. De aceea nouă, de pe margine, desigur, ne-au plăcut mereu haiducii, care nu prea se temeau de stăpânire. Din acelaşi motiv, am simpatizat liderii care au ştiut să se facă purtătorii de cuvânt ai dorinţei noastre de a nu ne mai simţi umiliţi. Felul ăsta al nostru de-a fi ţine mai mult de orgoliu decât de patriotism.

Spune Antonescu: “Noi parcă mergem cu un complex acolo (la Bruxelles). Şi premierul Ponta pare a suferi de asta, de parcă am fi spart ceva pe acolo.” Şi are dreptate. Poate, atitudinea asta avea motivaţie în vara şi toamna anului trecut, când exista temerea (poate şi pericolul) că, zgândărite, anumite cercuri externe vor decide nu doar că TB trebuie să rămână în funcţie, dar şi să recapete toată puterea politică de dinainte de căderea guvernului MRU. Acum, când alegerile din decembrie au arătat democratic şi cam fără posibilitate de tăgadă, cine sunt cei care vorbesc în numele românilor, ea nu mai este justificată. De data asta, nu mai e vorba de o putere tranzitorie, ajunsă la butoane în urma unor jocuri de culise din Parlament şi pripită în tentativa de a scăpa de TB. Ea nu mai trebuie să caute legitimitate la Bruxelles şi nici să umble pe coji de ouă de teama vreunui funcţionar european, superficial şi neinformat, care numără miniştrii corupţi precum Pristanda steagurile.

Aşa că, poate n-ar strica dacă le-am transmite un mesaj nuanţat, dar ceva mai ferm: Poate nu suntem cei mai muncitori, ordonaţi, corecţi, responsabili dintre europeni. Poate nu ştim exact la ce foloseşte fiecare tacâm şi nici bolul cu apă de trandafiri de după copanul de pui apucat cu degetele, dar, dacă tot ne-aţi primit la masă, nu ne băgaţi furculiţa în mână atunci când vi se pare vouă că n-o folosim cum trebuie.

PS. Pe proştii care vor vedea în textul acesta o dovadă a antieuropeismului meu îi invit să citească acest articol.

***

Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. E un regal ceea ce ne propuneti…Deocamdata incerc sa ma refer doar la ultimul articol, cel cu smetia, ca tot se facu vorbire de ea. Adevarat ce spuneti, dar sa mai lasam deoparte aparenta harjoana a celor doi; cred ca va mai trece mult, mult timp pana cand vom avea parte de o judecata obiectiva din partea Europei, asta din motive stiute nu numai de noi, ci chiar de catre aceia care ne arata “smetia” ori de cate ori ne semetim prea mult. Ce plocon le-am fi facut englezilor daca s-ar fi dovedit ca noi suntem sursa excrocheriei cu carnea de cal!!!! E drept, nu suntem prea viteji, nici prea muncitori, suferim de adanci orgolii si multe alte tare, dar, cred ca acest popor al nost(!) are un dar dumnezeesc, este harazit cu inteligenta din belsug; apoi, talent, creativitate, generozitate, umanism….Toate acestea – constientizate de generatiile tinere- ne vor indrepta coloana vertebrala, vom tine privirea dreapta si sigura; atunci, abia, romanii si-ar putea cere drepturile intre celelalte natii; cand unui copil ii spui ca e prost, ca e lenes, ca nu e bun de nimic si ca traieste degeaba, l-ai lasat fara putere… Am avut surpriza sa vad, postat pe f.b. in ac. dim., adev. chip al lui Vlad Tepes,cel existent la Viena,nu cel pictat de un ungur, desigur rauvoitor si care, de secole, ne tot da fiori , incat aproape ii intelegeam pe turci… Ei bine, este imaginea unui barbat frumos, impunator, cu privire calma, inteligenta; de urgenta trebuie expus, nu numai in manuale; poate ,asa, vom scapa de apelativele: barbari, sangerosi, nedrepti, etc. Imi cer scuze, am vorbit prea mult.

    2. smétie, smétii, s.f. (reg.) băț (folosit la îmblănitul grâului).
      Sursa: DAR (2002)

      SMÉTIE, smétii, s. f. (Mold., Var.) Zmetie. (cf. zmetie)
      Sursa: DER (1958-1966)

      smétie (-ii), s. f. – (Mold.) Par, prăjină. – Var. zmetie. Sl. sŭmetije, rus. smetie (Scriban).
      Sursa: DER (1958-1966) |
      Poate mai sunt si alte dictionare la care distinsul autor al acestui articol are acces si noi,muritorii de rand nu avem. Explicatia data de aceste dictionare si titlul articolului se potriveste ca nuca in perete.Citesc cu interes articolelel de pe acest blog,sunt bine argumentate si in cea mai mare parte sunt de acord cu ce se scri in ele .Uneori se folosesc insa cuvinte nu prea bine alese,parerea mea .

      1. Cred ca, daca nu te rezumai la dexonline, ci dadeai o cautare pe google, vedeai muuuuuuulte exemple de nodul in care acest cuvant a intrat in limbajul comun (urban, mai ales). Da, chiar rezumandu-ne la semnificatia de baza, nu vad incompatibilitatea cu textul meu.

    3. Problema e chiar aşa cum o descrieţi…a anticipat-o un scriitir rus fost savetic (Brodski?! )că UE nu va fi decât un substitut al US…cel puţin pentru români. Dl CA a avut şi el “puterea” chiar dacă şi trnzitoriu…nu a fost o probă de “înalt profesionlism” şi nici o mare vitejie; semeţia lui e şi a noastră ; de obici o semeţie de culise sau de “gaşcă”;sigur că VP pentru a guverna a trebuit să accepte din start anumite condiţionări;de altfel acel personaj cu nume imposibil, de la UE i-a dat undă verde impardonabilului TB…cu Dl Ponta se va putea lucra! Ce e sigur că dacă am fluierea în biserică şi am ajunge să fim excluişi (ceea ce este ca şi imposibil!)altă cale nu ar fi decât înapoi la US imdiferent cum se numeşte ea acum! Tristă ţară rea tocmală!