ciobanule, o femeie amărâtă, dar cinstită, nu găseai să ajuţi?

Nu e un secret că ciobanul-deţinut-fost-deputat-liberal nu se numără printre simpatiile mele. Aş spune că, dimpotrivă, este una dintre cele mai nocive prezenţe publice din România ultimilor 25 de ani. Din cauza “modelului” de succes şi viaţă pe care, cu ajutorul televiziunilor, l-a făcut deziderabil în rândul celor cu mai puţină carte şi insuficient creier. Acum se bagă iar singur în seamă şi pozează din nou în generosul creştin, miluind cu 20.000 de lei hoaţa graţiată de băsescu. N-o să discut acum despre gestul locatarului de la Cotroceni, nici despre justeţea unor condamnări aspre pentru furtul unor flori. Şi nici despre motivele care au împins-o pe femeia respectivă să încalce legea, deşi avea acasă doi băieţi de 18 ani, care ar putea să muncească.

Ci despre legitimarea unui astfel de comportament de către un individ care a intuit încă o dată că e rost de publicitate gratuită. Evident că gestul rar al băsescului de a graţia pe cineva a făcut valuri în presă. Cine, cum, de ce? Beneficiara a ajuns, peste noapte, un fel de vedetuţă. Televiziunile, ciopor! Şi-atunci, hop şi becali, cu pungile cu bani, să intre şi el în cadru.

Unii veţi spune, probabil, “ce contează de ce-a făcut gestul, important e că ajută pe cineva. Dacă ar face toţi aşaaaa…” Da, în general e bine când un parvenit postdecembrist îşi rupe din banii de bacşişuri ca să-i dea cuiva mai în nevoie decât el. Doar că sunt în ţara asta o mulţime de oameni amărâţi, care au muncit toată viaţa lor, au crescut copii frumoşi şi decenţi, i-au trimis la şcoală, care n-au furat niciodată şi n-au înşelat pe nimeni. Şi care, printr-un ghinion, au ajuns în sărăcie. Femei cinstite, rămase cu mai mulţi copii în grijă după ce le-a murit bărbatul într-un accident de muncă, tineri cu pantaloni cârpiţi în fund, dar care vor să meargă la şcoală, soţi abandonaţi cu urmaşii în braţe de nevasta fugită in Italia. Şi care n-au încălcat legea!

În momentul în care gestul tău nu are drept scop decât mediatizarea “generozităţii” tale şi, în contextul actual, adăugarea lui la dosarul cu care avocaţii tăi plătiţi regeşte se tot chinuie să te scoată din puşcărie, ei bine, el nu mai are nicio valoare. Nu faci decât să cumperi, aşa cum eşti obişnuit, dar nu ţoale de firmă şi oi sau stucaturi aurite sau tablouri cu tine pe post de Mihai Viteazul. Ci simpatia oamenilor, îngăduinţa lor şi, până la urmă, iertarea pentru toate mizeriile de care ai fost capabil cât timp ai defilat în spaţiul public. Şi, cel mai important, libertatea. Şi mai e ceva. E semnul grandomaniei tale, al obsesiei de a vântura real sau virtual, teancuri de bani, de a fi un mic d-zeu ale cărui mâini să fie pupate de plebea ajutată de tine.

Când totul e de faţadă, atitudinea asta e mai nocivă decât absenţa ajutorului. Pentru că îţi baţi joc de zecile de mii de oameni care, din puţinul lor, trimit un sms cu 2 euro, pentru un copil cu probleme, sau fac voluntariat într-un spital sau un azil de bătrâni, sau strâng gunoaiele parveniţilor ajunşi la munte. Necunoscuţii care nu fac asta pentru faimă sau pentru interese meschine, pe care nu-i aplaudă milogii cu mâna întinsă la poarta poleită kitschos sau reporterii extaziaţi de aura războinicului luminii. Pe care nu-i votează nimeni şi-ale căror păreri despre subiecte mai mult sau mai puţin importante nu interesează decât pe prea puţini. Ei ar merita aprecierea, respectul şi simpatia noastră. Nu un fariseu găunos.