Lăsând la o parte ţigănia generată ad-hoc de orice deces al unei persoane cunoscute, orice divorţ al unui cuplu monden, şi, în general, de cam orice se întâmplă în spaţiul public românesc, moartea lui Sergiu Nicolaescu a adus un subiect nou în discuţiile icterice de pe ecrane şi din paginile tabloidelor. De fapt, ca să fim corecţi, cea care a născut controversa şi a propus-o spectatorilor a fost biserica ortodoxă, care a ţinut morţiş să iasă la rampă şi să se arate ultragiată de păgânismul dorinţei Maestrului de a fi incinerat, nu înmormântat.
Nu vreau şi nu mă pricep să intru în detalii teologice, de dogmă şi ritualuri. Ştiu că fraţii noştri întru creştinism, catolicii, au renunţat din 1963 la a interzice prelaţilor să ţină slujbe pentru cel ce-a ales să devină cenuşă, nu pământ. Ortodoxia nu cedează şi, ca de multe ori, e mai catolică decât Papa. Nici asta nu ar fi o problemă aşa de mare, dacă nu ar apărea în public să spună că “Pentru a păstra neştirbit renumele regretatului regizor Sergiu Nicolaescu în memoria poporului român…” îi roagă familia să nu-i respecte ultima dorinţă. Poftim? Deci, dacă va fi incinerat, renumele lui va fi ştirbit? Cam cât de ştirbit?
Las la o parte faptul că 90% dintre cei care se declară credincioşi şi-şi fac cruci de fiecare dată când trec pe lângă o biserică, habar n-aveau până acum că nu vor avea parte de slujbă, dacă decid să fie incineraţi după moarte (pentru că nici nu le-a trecut prin cap această variantă). Nu vreau decât să constat, încă o dată, tragismul unei ipocrizii care şi-a pus amprenta grea asupra mentalităţii oamenilor de pe aceste meleaguri, cam de când a început să devină o comunitate.
Dacă eşti criminal, ai omorât 5 oameni într-un accident de maşină, ai strangulat doi bătrânei ca să le furi pensia sau ţi-ai împuşcat soţia pentru că s-a culcat cu altul, poţi avea parte de slujbă. Dacă ai violat o fetiţă de 5 ani sau ai cumpărat cu bomboane favoruri sexuale de la 3 copii ai străzii, dacă ai abuzat de cineva cu handicap mental sau de vreo pacientă aflată sub anestezie totală… Dacă ai furat, ai minţiti, ai înşelat, ai trădat, ai preacurvit, ai băut până ţi-a ieşit alcoolul prin urechi, nu trebuie să-ţi faci griji că o să fii coborât în pământ fără soborul aferent şi rugăciunile deschizătoare de noi drumuri.
Presupun că tot ce trebuie să faci ca să meriţi onoarea ritualului bisericesc e să chemi popa înainte de a-ţi da duhul şi să-i comunici cât de rău îţi pare ţie de ce-ai făcut prin viaţă. Şi popa zice că bine, în fond judecata ultimă nu-i aparţine, el a luat act de căinţa ta, evident sinceră, şi, prin urmare, e liber şi dator să ţină slujba potrivită. Potrivită momentului, desigur, nu subiectului.
Dar dacă nu vrei să fii îngropat, ci incinerat, poate ai suferit toată viaţa de claustrofobie, ţi se pare mai igienic, nu ai loc de veci în cimitir şi nici bani să-ţi cumperi, sau nu vrei să îmbogăţeşti străinii cu trecerea ta dincolo, sau îţi repugnă, pur şi simplu, ideea de a fi mâncat de viermi, n-ai voie să ai slujbă religioasă, pentru că… habar n-am de ce, că n-am reuşit să înţeleg motivaţia logică (ha!). Am aflat doar că sunt nişte canoane, nişte reglementări vechi de 100 de ani care interzic acest lucru, fără să explice de ce, dintr-o dată, nu mai contează sufletul şi încărcătura lui, binele făcut în viaţă, iubirile sale, creaţiile lui, valorile în care a crezut, cu care merge unde spune religia că merge, ci corpul, această închisoare ale cărei mecanisme atavice ţi-au dat de furcă toată viaţa. Ce contează dacă sfârşeşte ţărână sau cenuşă, nu el eşti tu.
***
Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.
Matusa mea a decedat in 1993 si, la dorinta ei, a fost incinerata. Dar a avut parte de o slujba completa la crematoriu. A venit un preot si a slujit fara sa faca nici un comentariu in legatura cu incinerarea. Nu inteleg de ce acum Biserica si-a schimbat parerea. Exact asa cum comenta cineva aici, nu am nimic impotriva credintei, este adevarat ca mai sunt si preoti care sunt OAMENI, dar pacat ca din ce in ce mai putini.
Stimate Domnule Radu Herjeu,
Nu stiu cum botonand am ajuns aici , insa ,daca tot s-a potrivit bine , imi veti permite sa va raspund.
Si nu din dorinta vreunei confruntari ci mai degraba a unei alaturari de opinii chiar divergente.
Dupa cum banuiesc din articolul Dumneavoastra sunteti departe de a fi un teolog –cum de altfel nu este nici cazul meu.In acest fel ,daca imi permiteti , suntem egali intru argumentatii si le bazam pe ce credem ca este bunul simt.
Voi purcede paragraf cu paragraf .
P1.De acord cu inceputul , mai putin cu sfarsitul (“De fapt, ca să fim corecţi, cea care a născut controversa şi a propus-o spectatorilor a fost biserica ortodoxă, care a ţinut morţiş să iasă la rampă şi să se arate ultragiată de păgânismul dorinţei Maestrului de a fi incinerat, nu înmormântat.”).
Cred ca BOR a gresit la capitolul comunicare.Nu am simtit ca ar fi ultragiata . Si-a explicat insa inabil (si neduhovniceste ) pozitia . Prea putin teologic si prea sec.
P2.Mentin observatia de la P1.In plus , asa zisa deschidere a altor biserici , nu ma convinge . Atunci cand esti liber sa mergi pe multe drumuri este indoielnic ca doar ratiunea poate sa-ti zica in mod suficient care este cel mai bun. Mai clar , religia este o chestiune de credinta si nu de ratiune .
In ceea ce priveste dreptul unui om de a-si alege sfarsitul . De acord cu aceasta tragic omeneasca optiune. Insist pe tragic.
Dar si dreptul BOR de a-si apara credintele –ce-i dau osatura macar ca institutie omeneasca –daca nu ca madular al lui Hristos (adica ceva transcendent in care credem tot mai putin).
P3.Constatarea este adevarata , nu insa relevanta aici.
P4. si P5 La nivelul perceptiei comune ati avea dreptate.Un dohovnic cu charisma v-ar lumina mai bine asupra ultimei impartasanii si a slujbei de ingropaciune.
Eu simt doar ca e o taina .Deci nu-s potrivit sa zic ceva.
P6.Aici este o chestiune de alegere.Dar nu-s decat doua variante.
-Crezi ca esti o particica de soare si atunci traiesti si mori cu aceasta credinta.
-Crezi ca esti o farama sfanta si atunci te adresezi unei biserici spre a-ti orandui viata si moartea. Iar daca o faci ii respecti spusa.
Multumindu-va pentru prilejul de a va raspunde-si a-mi raspunde,
Cu stima,
Cristian Dumitrache
Eu cred cu tarie in dogmele ci legile BOR din pamant suntem, si in pamant vom merge, asa cum spune in Sfanta Scriptura.
La Judecata cea de Obste trupul nu se mai poate intruchipa atat timp cat este incinerat.
stimate Vasile, daca te mananca viermii cum se mai intruchipa corpul dumitale ??? din resturile viermilor ???
Mi-e rusine de aceasta biserica ipocrita si de acest popor avid de morbid, de vulgaritate ,ros de invidie si ura ,care se manifesta cand nu trebuie, catre cine nu trebuie….si cum nu trebuie…
Multumesc lui Dumnezeu ca nu am fost supusa acestei marlanii cand mi-am incinerat sotul,graficianul Marcel Chirnoaga.Tot la dorinta sa,dupa cum au fost incinerati si parintii sai.
Mentionez insa ca a avut parte de o slujba completa si la crematoriu cat si la Spitalul de Urgenta unde a decedat.Si cenusa intra in pamant .
Mass media a influentat foarte mult acest scandal.Eu am avut noroc (daca pot spune asa)ca decesul a cazut chiar in saptamana mare din 2008 si mass media a fost mai interesata de ce maninca si cumpara romanul de Paste decat de moartea marelui grafician Marcel Chirnoaga.
Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!
Nu înțeleg de ce este necesară atâta discuție? Când mă duc la cineva acasă nu mă apuc eu să-i fac ”ordine în casă” .
Biserica ortodoxă nu acceptă incinerarea. Punct. De ce… cum…. motive….
Asta e. Nu-ți convine, poți să te rogi la Dumnezeu și de acasă, în felul tău.
Vrei preot? Trebuie să respecți ce ți se zice.