De fiecare dată când mă îndrept spre ieşirea din studio, noaptea, după ce termin prezentarea ştirilor, prind cu urechea primele fraze ale colegei sau colegului meu de la meteo. Odată ajuns pe culoar, nu se sting bine ultimele cuvinte că, de fiecare dată, le aud din nou, din televizoarele de pe hol, din cauza întârzierii cu care ajunge semnalul acolo. De câteva ori chiar am tresărit pentru că am avut senzaţia că s-a stricat înregistrarea. Şi-mi amintesc nostalgic de discurile de vinilin, a căror cea mai mică zgârietură sau fir de praf făcea acul pick-up-ului să tresalte, de multe ori, reluând încăpăţânat aceeaşi frază muzicală, aceeaşi frază muzicală, aceeaşi frază muzicală…
Citește restul articolului →