“Scopul scuză mijloacele.” De la Machiavelli încoace, lipsa de scrupule în atingerea obiectivelor a primit şi o reprezentare livrescă, înfăşându-se în aforism. Înnobilată lingvistic, ea pare să justifice, prin faptul că a supravieţuit veacurilor, acţiunile contemporanilor. O constatare care a devenit principiu. Acest “nu ştii cum se spune…?” dă un aer de legitimitate oricărei anomalii umane sau istorice, indiferent cât de neplăcută sau dăunătoare e. Maxima devine axiomă, axioma ajunge un dat, acesta ajunge regulă. Iar dacă e regulă… asta e, înghiţim în sec şi-o acceptăm. Pentru că oamenii respectă sau ignoră regulile, dar rareori le pun la îndoială.
Category Archives: viaţa cetăţii
demonstraţia de forţă
M-am uitat minute în şir la cum se umple Arena Naţională cu membrii şi simpatizanţii social-liberalilor. O atmosferă de sărbătoare, de parcă ar fi venit, la chemarea lui Dan Diaconescu, să primească pe loc câte 20.000 de euro. În acest moment nu ştiu dacă vor fi 74.000 de participanţi, aşa cum au anunţat organizatorii, dar sigur sunt mai mulţi decât la orice miting de protest, organizat de USL pe când era în opoziţie, sau de sindicate, în ultimii ani. De ce?
vis înaripat al verzei
După ce a stat cuminţică la fereală câteva luni, încercând (nu din proprie iniţiativă, sunt convins) să nu deranjeze prea mult încercările părintelui spiritual de a salva ce se mai poate din echipa de ciordit şi făcut zgomote, Duduia revine pe micul ecran. După ce a sângerat inima-n ea că n-a putut să apere democraţia şi statul “de dreapta”, alături de Macovei şi purtătorul acesteia de usturoi, privându-se de prinosul de recunoştinţă al guvernatorului, Udrea se întoarce şi e pusă pe fapte mari. Prima e umplerea, în direct şi-n exclusivitate, a unei oale cu bucate tradiţionale, întâia dovadă a românismului care n-o lasă să renunţe la a face bine ţărişoarei.
cui pe cui scoate
Azi, în ziua în care liberalismul românesc se trânteşte cu curul în noroi pentru ca partidul ce-i flutură doctrina să devină unul de mase (ce n-a fost niciodată), am aflat şi mega strategia pritocită de mai marele lui: Becali e arma USL împotriva noii stele a politichiei mioritice, Diaconescu cel senzaţional! Grobianism versus gargară, agresivitate verbală anti mitomanie, lipsă de educaţie contra lipsă de scrupule, fanfaronadă împotriva grandomaniei. Găunoşenie versus găunoşenie!
hramul sfintei tigăi
Ca în fiecare an, octombrie aduce în casele românilor, prin televizor, pe lângă fascinantele N.D.A.-uri (nunţi, divorţuri, amantlâcuri), şi imagini de la hramul sfintei Parascheva de la Iaşi, cunoscut în popor drept “rugby cu binecuvântare”. Şi asta pentru că, an de an, lungile cozi care şerpuiesc prin curtea Mitropoliei din capitala Moldovei se transformă, mai devreme sau mai târziu, în grămezi neorganizate, din care scapă cine poate.
o altfel de chiloţăreală
Da, m-am înşelat. Se pare că această nouă telenovelă dâmboviţeană face audienţă, chiar dacă nu apar chiloţi prin ea. Românii par foarte interesaţi de cum un nene, mare şmecher gargaragiu, a pierdut banii clienţilor săi, toţi oameni unul şi unul, în speculaţii la bursă, după care a şters-o pe o insulă pustie din Atlantic, de unde trimite prin porumbei călători, misive suculente.
