Luat, probabil, de valul campaniei electorale, premierul, aflat la Cluj, s-a trezit că măreşte miza declaraţiilor politice şi-l atacă la baionetă pe Papahagi, unul dintre “intelectualii” autoproclamatei drepte. Iete ce zice domia sa: “În Parlamentul României îmi doresc să nu fie aleşi neofascişti şi am constatat că PDL s-a înconjurat de personaje cu declaraţii şi viziuni fasciste. Unul dintre ei ştiu că va candida aici la Cluj, dl Papahagi, cel care face declaraţii despre femei, minorităţi, despre persoane cu alte orientări sexuale, identice cu ale neofasciştilor din alte ţări”
Category Archives: viaţa cetăţii
blat, ipocrizie, frică sau strategie?
Ultimele zile au adus, din nou, în discuţia analiştilor politici sau simplilor cetăţeni dotaţi cu net şi facebook, atitudinea împăciuitoare a premierului Ponta. Când toată ţara se pregăteşte de răzbel, la alegeri, aşteptând creşterea tensiunii pe măsură ce ne apropiem de data fatidică, şeful guvernului pare să parcurgă drumul invers, de la conflict la armonie cu mai vechiul duşman total, actual posibil partener de coabitare. Că aşa a spus prim-ministrul ziarului LeFigaro.
Traian Băsescu, preşedintele Soare
“L’etat, c’est moi!” exclama, acum câteva sute de ani, Regele Soare, Ludovic al XIV-lea al Franţei. Ceea ce a părut firesc restului oamenilor, într-o perioadă în care democraţia îşi pierduse semnificaţia, odată cu apusul civilizaţiei care îi inventase numele. Ajuns monarh prin graţia divină, cum altfel, cel căruia îi clocotea sângele albastru prin vene avea toate motivele să se creadă nu doar stăpânul absolut a tot ce mişcă sau nu în ţară, dar şi simbolul a tot şi a toate, deţinătorul adevărului, cel împovărat cu responsabilitatea sacră de a şti ce e bine şi ce nu pentru supuşii săi. Şi chiar dacă nu toţi or fi fost convinşi de asta, majoritatea o accepta ca pe o axiomă istorică. Mai ales că, neputându-şi alege suveranul, cel mai bine şi în firea omului e să se convingă că cel uns de D-zeu a binemeritat misiunea de a-l conduce.
fugiţi de-aici, că n-are cum să fie vinovat!
Se-ntoarce lumea pe dos! Cum plecă Morar de la DNA, preluară puterea agenturili străine, alea care vor dărâmarea statului de dreapta şi instaurarea comunismului în România! Cum altfel poate fi explicată săltarea pe nepusă masă a parlamentarului PDL de Vrancea, Alin Trăşculescu, pentru, auzi grozăvie, trafic de influenţă, instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la infracţiunea de spălare a banilor? Cică dânsul a fost prins în flagrant pe când îl superviza pe intermediarul care a primit bani de la un cetăţean onorabil, ce vroia şi el să facă nişte afaceri cu statul.
recunosc, sunt un pudibond incult
“Deranjat de limbajul murdar folosit de actori, profesorul Sorin Sitea, venit la teatru împreună cu un grup de elevi, a urcat pe scenă, a pus mâna pe un microfon și și-a invitat elevii să părăsească sala.” S-a-ntâmplat la Iaşi, la Teatrul Naţional (!!!), la reprezentaţia “piesei” Nirvana.
Pentru că suntem o populaţie cool şi neipocrită, cu toată habotnicia noastră religioasă, pentru că avem mai multe tabloide scrise şi tv decât orice altă ţară civilizată, pentru că gonflabilele şi maneliştii sunt, în ochii “jurnaliştilor”, dive şi vedete, pentru că descoperitul unui colţ din chiloţii acestora devine subiect de primă pagină, era normal ca gestul profesorului să trezească indignarea gazetarilor şi a blogărimii culte, a tineretului hipsterist şi a artiştilor lipsiţi de complexe retrograde, dar mustind de creativitate demiurgică. Titlurile au abundat în “şocant”, “senzaţional”, “inimaginabil”, “de neînchipuit”.
fantoma de la Operă
“O fantomă bântuie prin Europa” scriau Marx şi Engels în deschiderea Manifestului comunist, publicat acum 164 de ani. Am început aşa ca să dau apă la moară celor care sunt convinşi că numai un comunist, un bolşevic, un iubitor de Stalin, un nostalgic după Ceauşescu, ar putea să nu recunoască măreţele realizări ale regimului portocaliu. Numai unul plătit de mogulii cei răi sau de oricine are bani şi-l urăşte pe preşedinte ar putea pune la îndoială pericolul imens care paşte ţărişoara, şi-n calea căruia nu stau decât TB şi ceata lui de îngeri zgomotoşi.
