Pe principiul “Vreţi Tăriceanu? Na Iohannis!”, Antonescu face o mişcare surpriză şi anunţă intrarea în PNL-ul lui a primarului Sibiului. Care refuzase asemenea onoare cu ceva ani în urmă, chiar dacă acceptase să fie premierul unei alianţe liberalo-social-democrate adhoc. Păi de ce s-ar fi legat la cap atunci, dacă nu-l durea încă şutul lui TB în dos? Nu mai bine mai stă niţel, mai vede cum merg lucurile şi se bagă când or fi apele mai liniştite şi vremea mai frumoasă? Adică în februarie, pe la prânz…
Category Archives: viaţa cetăţii
TB e tata şi mama lu’ PDL
Pentru că pedeliştii nu-l pot suspenda pentru încălcarea grosolană a Constituţiei, TB intră cu bocancii în partidul său de suflet (şi de buzunar), până mai ieri atât de obedient. Cic-ar vrea să-l rupă! Eu nu cred. Scenariile cu Udrea şi “intelectualii” refugiaţi pe la partiduleţele de buzunar sunt cam subţirele. Ca şi ideea de a moşi o nouă formaţiune politică. TB nu vrea să renunţe la un partid cu structuri bine cristalizate, cu un număr (oricât de mititel) de parlamentari, cu conexiuni externe bine cultivate. El pare decis, mai degrabă, să recapete controlul, desigur, prin intermediari, asupra a ce a mai rămas din PDL
Băsescu, strategul de campanie al Udrei
După ce s-a cam terminat cu zăpada pentru snowmobilul său, în loc de primăvară, TB s-a trezit brusc în anotimpul crizei bărbatului la… 60 de ani, anunţat de mezină că va deveni bunic! Şi, de unde până mai ieri erai bărbatul viril, care învârteai cu un deget universul a milioane de români, te vezi acum plimbând landoul prin Herăstrău. E şi firesc deci să te scuturi din letargie, să mai ieşi pe marginea stâncii şi să ragi niţel, semn că leul mai are puţintică vlagă în el.
“n-am spus că candidez”
Unul dintre ţuţării lui Macovei, Papahagi pre numele lui, se bagă neîntrebat în discuţiile dintre oamenii mari şi spune că Vasile Blaga și Elena Udrea nu au carismă de lider! Spre deosebire, probabil, de cea pe care românii încă nu s-au decis cu cine s-o asemene mai mult: Maica Tereza sau virgina din Orleans.
liber la privatizarea justiţiei
Într-o ţară în care oamenii au senzaţia acută că nu există justiţie umană, iar cea divină funcţionează după legi greu de desluşit, faptul că cineva, păgubit într-un fel sau altul de semeni, împarte dreptatea cu mâna lui, nu ultragiază pe nimeni. Decât la nivel declarativ. Sigur, la noi încă n-au apărut celebrii vigilanti (sau, ca să fim corecţi, au dispărut odată cu ultimul haiduc), aşa că modul obişnuit în care este tratată injustiţia se rezumă la înjurături, blesteme şi, eventual, 30 de secunde într-un buletin de ştiri.
prietenia băsesco-maghiară
Am preferat să stau deoparte şi să nu comentez recentele tensiuni româno-maghiare, provocate de steagul secuiesc. În primul rând că mi se par artificiale şi instrumentate. În al doilea rând, pentru că nu de gaz duce lipsă focul care arde mocnit de multe sute de ani. E nevoie de abordări pragmatice şi inteligente, imposibile în fierbinţeala evenimentelor. Şi, în general, extrem de dificile într-o problemă atât de sensibil-dureroasă, ca rana provocată de interacţiunea celor două naţii de-a lungul istoriei.
