Un domn, pre numele lui Stefan Hell, a câștigat premiul Nobel pentru chimie. Ceva cu microscopia fluorescentă, chestii importante și grele. Bravo lui! Dar detaliul esențial care a transformat această știre într-una interesantă și pentru mass-media de la noi, obligând-o să răpească provizoriu un spațiu oarecare informațiilor despre pușcăriabili, gonflabile, regi de romi, astrologi și vrăjitoare, becali, maneliști și curve sub acoperire, a fost că susnumitul s-a născut… ei bine, da… în România, la Arad. Așadar, să desfacem sticlele cu băutură, să punem micii la prăjit, să rupem cu dinții pungile cu semințe și, cu mâna liberă, să ne batem tare de tot în piept!
Category Archives: viaţa cetăţii
nu vă tâmpiți copiii cu filme dublate!
Am mai spus-o de câte ori am avut ocazia. Dublarea filmelor e o prostie! În afară de faptul că e un semn sigur că gradul de analfabetism a crescut îngrijorător, e o cale sigură de a-l mări și mai mult. În condițiile în care cărțile au devenit niște necunoscute pentru copiii români, singura cale de a-și exersa capacitatea de a citi cât de cât cursiv rămâne descifrarea semnelor acelea mici și albe din josul ecranului pe care rulează un film pe care își doresc să-l înțeleagă.
gata, mă fac bișnițar. Pardon, afacerist :)
Știam de mult că eu nu am stofă de întreprinzător privat. Am prea mult bun simț, sunt prea corect și mă cam ghidez în viață după dictonul ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Plus că urăsc motto-ul național ”merge și așa”. Toate cărțile pe care le-am publicat, le-am dăruit celor veniți la lansare. Eu le eram recunoscător că erau interesați de ce aveam eu de spus. Cum naiba să-i taxez pentru asta? Dar să revenim… Pentru că nu pot pricepe sub nicio formă cum supraviețuiesc firme care pun adaosuri comerciale uriașe la produsele lor sau care au servicii scumpe și proaste, sau de ce s-ar duce cineva la restaurant ca să mănânce clătite, vă dați seama că n-am nici cea mai mică idee de cum funcționează lumea reală :)
am înțeles de ce Ponta e faraon, iar Iohannis nu
Nu m-a încântat lansarea pe stadion a candidaturii lui Victor Ponta. Și nu pentru că ar fi semănat cu fostele manifestări comuniste, ci pentru că, poate, a avut în ea prea mult ”americănism”. Românii au o fibră a megalomaniei, stimulată bine înainte de 89. Doar că, acum, cred că traversăm timpuri în care ”mai puțin” înseamnă mai mult, mai ales în exprimările publice. Eu nu sunt sensibil nici la demonstrațiile de forță și nici la tentativele de inducere a mimetismului social. Sigur că cei mai mulți oameni sunt, așa că am înțeles motivele care au determinat stafful de campanie social democrat să ia decizia pe care a luat-o.
impostori sub acoperire
Ca să nu ne plictisim doar privind în chiloții unei gonflabile, în platoul cu cârnați al vreunui bulibașă, în cărțile de tarot ale vrăjitoarelor, în copârșeul vreunei persoane publice sau în orice altceva aducător de audiență televiziunilor și orgasm intelectual boborului, a venit iar circul în oraș, cu turcescu pe post de saltimbanc. Sfâșierea hainelor și expunerea stigmatului lăsat de presupusa înrolare în armata diavolului, urmate de binecuvântata și plină de cenușă exaltare mistic0-schizoidă, au trezit nația la viață! Ce mai freamăt, ce mai vuiet… Brusc, toată țara, de la coada la pâine la studiourile tv, de la bloguri la universul democratic al feisbucului, s-a umplut de somități în materie de servicii secrete. Și, desigur, în scenarii și teorii ale conspirației, atât de dragi nouă.
cu entuziasm, spre evul mediu
Aşa cum s-a-ntâmplat mereu de-a lungul istoriei, în perioade tulburi, marcate de scăderea nivelului de trai şi de educaţie, oameni tind să-şi caute refugiul în religie şi să apeleze la o reţetă uşor de urmat şi relativ ieftină, pentru obţinerea beneficiilor pe care viaţa şi propriile puteri şi calităţi întârzie să le aducă. România nu face excepţie. Compensarea lipsei de evoluţie în planul civilizaţiei cu un amalgam ritualic de simboluri şi dogme este din ce în ce mai pregnantă şi, concomitent, mai contrastantă cu ceea ce se-ntâmplă în ţările în care catedralele sunt transformate în biblioteci publice.
