Un domn, pre numele lui Stefan Hell, a câștigat premiul Nobel pentru chimie. Ceva cu microscopia fluorescentă, chestii importante și grele. Bravo lui! Dar detaliul esențial care a transformat această știre într-una interesantă și pentru mass-media de la noi, obligând-o să răpească provizoriu un spațiu oarecare informațiilor despre pușcăriabili, gonflabile, regi de romi, astrologi și vrăjitoare, becali, maneliști și curve sub acoperire, a fost că susnumitul s-a născut… ei bine, da… în România, la Arad. Așadar, să desfacem sticlele cu băutură, să punem micii la prăjit, să rupem cu dinții pungile cu semințe și, cu mâna liberă, să ne batem tare de tot în piept!
E timpul iar de talk-show-ri emoționante, care să exploateze filonul naționalist al telespectatorilor sătui de mizeria din jurul lor, pusă, desigur, pe seama extratereștrilor. Dăm iar imagini cu tricolorul mamut și cu tenismena revelație. Pentru 5 minute avem iar motiv să fim mândri că suntem români. Pentru că, nu-i așa, e meritul nostru că am construit așa o țară, al cărei sistem de învățământ și de cercetare i-a permis lui Stefan (ne ierți că te tutuim, dar ești de-al nostru, nu?) să fie cel mai tare din parcare. Suntem atât de entuziaști de contribuția noastră la această performanță, încât ignorăm complet faptul că proaspătul laureat a emigrat după liceu în Germania, că acolo a studiat și a petrecut nopți lungi în laboratoarele ultrautilate. Dar nu contează! Important e să ne împăunăm cu reușita lui și s-o folosim pentru a masca lipsa celor personale și ale comunității din care facem parte. Și, pentru că tot e campanie electorală, e un subiect bun de exploatat. Deși, aici va fi mai dificil, că e și român și neamț :)
În acest timp, răspunzând unui sondaj realizat de Reader’s Digest, locuitorii a 9 țări europene ne postează pe primul loc în topul neîncrederii lor în cetățenii altor state. Înaintea iranienilor, rușilor sau chinezilor.
Da, da, știu. De vină sunt rromii care fură portofele și cerșesc. Pentru că ei nu sunt români, chiar dacă au plecat de lângă noi acum o lună sau un an. Români sunt doar cei ca Stefan!
o ironie crancena a acestui “brav” popor: daca castiga un neamt nascut in Romania si emigrat de zeci de ani suntem mandri ca e roman de-al nostru. Daca candideaza un roman nascut, crescut, educat in Romania insa de etnie germana il improscam cu noroi ca nu e roman adevarat si ca noi nu vrem sa fim condusi de un sas. Romania. punct.
Eu n-am vazut ca multi oameni sa spun ca nu-l voteaza pe Iohannis pentru ca e neamt. Dimpotriva. Am auzit muuult mai multi care sustin ca il voteaza PENTRU CA e neamt.
In legatura cu acest subiect, m-ar fi interesat sa citesc aici pe site despre afisele si mesajele electorale ale principalilor doi candidati (restul nu conteaza), cum ai facut-o la precedentele alegeri. Despre mesajul “mandri sa fim romani”, poza cu “baia de multime”, simbolurile populare ale unuia si afisul si mesajul celuilalt… Care e mai de bun simt, mai putin sfidator la adresa inteligentei, mai putin manipulator etc mie mi se pare evident – dar asta nu inseamna ca va si castiga…
Referitor nemti la conducere, am mai avut demult, incepand cu 1866. Ce au facut… stie cine a fost interesat sa afle. Dar sa nu generalizam/hiperbolizam atributele etniiilor.
Nu prea ma intereseaza campania asta electorala. Iar lucrurile sunt mult prea transparente pentru a merita cine stie ce analize profunde.
Cat priveste nemtii, in afara de faptul ca au avut si ei unul, care a omorat vreo 3 milioane de evrei, am avut si noi unul, obsedat sexual si nitel dictator. Dar sunt convins ca nu etnia l-a facut asa, in acelasi mod in care nu nationalitatea il face pe acesta de acum bun de presedinte.
Radule, de ce ca Stefan si nu ca Ion, ca Vasile si chiar ca … Radu ?… Dar, ca sa ramana intre noi, hai ca ai nimerit-o. Deci, ca Stefan. Trudnic, supus si nepoluat. Care, din batatura prispei, n’a bagat mana in buzunarul nimanui si pentru care nu intervine, de dupa paravanul hotiei, nici o comunitate de aiurea sa spuna ca sunt discriminat. Si sunt dintre aceia care se bucura de fiecare zi cu soare, de fiecare noapte cu stele si de fiecare rasarit pe care il imbratisez cu prietenie. Asa cum ma bucur pentru fiecare dintre semenii mei, dintre romanii mei (indiferent de nationalitate, indiferent pe ce meleaguri i-a fugarit destinul) cand de pe urma sudorii fruntii lor culeg margaritare. Iar in cazul pus in discutie nu trebuie sa facem chiolhanuri dar sa ne bucuram discret avem dreptul. Pentru ca, indiferent cat de prosti ne’or crede unii mai negri ca noi in cerul gurii sa stii ca si roata tot pe aceste meleaguri a fost inventata. Numai ca i-a fost dat sa o invarta altii. Ca sa e la ruleta , la ruleta destinului fiecarui popor …