Cred că e vremea pentru o premieră pe blog, o recomandare pentru un film maghiar! Trebuie să recunosc că, cel mai probabil, bariera lingvistică a fost cea care m-a oprit, de multe ori, să mă uit la pelicule din țara vecină. Și de data aceasta am avut oareșce probleme până m-am obișnuit cu sonoritatea limbii. Dar m-am lăsat prins în derularea acțiunii și n-a mai contat decât povestea. Care e interesantă (se bazează pe o trilogie a Agotei Kristof), dură și provocatoare. Descrie dinamica relației dintre doi frați gemeni, confruntați, deși doar tangențial, cu ororile celui de-al doilea război mondial și, mai ales, cu modul în care oamenii din jur au știut să se adapteze la ele. Din câte am înțeles, urmează să se facă și alte filme pe baza celorlalte volume, așa că multe din lucurile care par neexplicate suficient sau confuze vor fi clarificate pe parcurs. Dar, chiar și de sine stătător, filmul e bine făcut, articulat, cu o atmosferă construită mai mult din imagine decât din dialoguri.
Category Archives: filme
Seară de film
Vă propun azi povestea lui Florence, o new-yorkeză a începutului secolului trecut, care iubește muzica la nebunie. Și căreia îi place enorm să cânte. Doar că… o face oribil. Sigur, ea nu are această senzație, iar cei din jurul ei au grijă să-i întrețină această fantezie. Poate pentru că adevărul ar face, în acest caz, mai mult rău decât câteva (mai multe) note false. Doar că, la un moment dat, Florence își dorește un concert la Carnegie Hall! Și visul i se va împlini. Pare o comedie, dar nu e. Dimpotrivă, după câteva zeci de minute, nu-ți mai vine să râzi. Și începi să te gândești dacă îți place sau îți repugnă personajul principal. Și cei din jur. Prevăd (cel puțin) o nouă nominalizare la Oscaruri pentru inegalabila Meryl Streep. Și una, mai neașteptată, pentru Simon Helberg, cel pe care unii îl știți, probabil, din The Big Bang Theory.
Seară de film
Vă propun azi un film de acțiune ceva mai complex, construit ca un puzzle în care fiecare piesă e privită de mai multe ori, din perspective diferite. Aflat în Salamanca, Spania, președintele Statelor Unite e împușcat într-o piață publică, în văzul a câtorva sute de curioși strânși acolo. Pelicula redă aceleași evenimente, povestite de mai multe ori de câțiva martori. Detaliile apar mai pregnant sau se estompează, în funcție de cel care redă incidentul. Dar spectatorul e singurul capabil să pună bucățile una lângă cealaltă, până se potrivesc. Mă rog, asta face și Secret Service-ul în film, dar sunt șanse ca privitorul să se prindă mai repede.
Seară de film
Unul dintre motivele pentru care îl consider pe Ryan Gosling cel mai talentat actor al generației sale (și al unora de dinainte și de după el :) ) e versatilitatea sa. L-am văzut în filme de acțiune, drame, psihologice, despre sport sau science fiction. Și în toate a părut ”de acolo”. Acum, în sfârșit, l-am văzut și solist într-o comedie. Și nu m-a dezamăgit. Pentru că face un rol foarte bun alături de Russell Crowe, amândoi dând viață unei echipe de detectivi particulari care se bagă în tot felul de încurcături, încercând să deslușească misterul sinuciderii unei vedete porno a anilor 70. Un film plin de umor și acțiune, în care cei doi protagoniști se potrivesc foarte bine. Motiv pentru care am senzația că vor exista și câteva continuări.
Seară de film
Pentru rolul din acest film, Eddie Redmayne merita Oscarul mult mai mult decât pentru cel din The Theory of Everything. Dar n-a fost să fie. Dar cred că oamenii își vor aduce aminte de această peliculă și datorită subiectului delicat și, pentru foarte mulți, inedit. Este povestea unui pictor danez care, la începutul secolului trecut, a descoperit că se simte femeie într-un corp de bărbat. Adică un transexual. Vă dați seama ce a însemnat asta în acele vremuri. Nu doar pentru el, ci și pentru cei din jur. Filmul reflectă cu multă sensibilitate și tact transformările prin care trece Einar Wegener până când decide să devină Lili Elbe. Și modul în care oamenii care-l iubesc asimilează schimbarea. Regizor este Tom Hooper, cel care a câștigat un Oscar pentru The King’s Speech.
Seară de film
Și acum să vedem un film mai aparte. Un fel de thriller psihologic science-fiction, despre călătorii în timp sau simplă nebunie. Despre așteptarea în Purgatoriu sau despre cruda realitate. Asta rămâne să decideți voi după ce-l veți vedea. Și vă asigur că lucrurile nu sunt deloc clare și simple. Dimpotrivă, am petrecut timp bun după vizionare, încercând să pun cap la cap elementele mai evidente sau mai intuite din film, pentru a găsi o explicație cât de cât logică a ceea ce ”a vrut autorul sî spună”. Pe scurt, un soldat rănit în războiul din Golf este lăsat la vatră, dar este internat curând într-un institut de boli mentale, pentru că ar fi ucis un polițist. Un medic încearcă o formă inumană de tratament: îl imobilizează într-o jachetă de forță și-l închide într-un fost frigider pentru cadavre. Și aici începe totul. Adrien Brody face un rol foarte bun, arătând încă o dată că este un actor de prim rang.
