Se spune că desenele animate sunt pentru copii. Filmul pe care vi-l recomand azi cu multă căldură demonstrează că nu e așa. Nu doar că n-are cum să nu-ți placă umorul și emoțiile de care e plină povestea, dar sigur îi va face pe mulți să înțeleagă mai multe despre cum le funcționează creierul. Și de ce există diferențe atât de mari între ce au ei senzația că gândesc sau simt și ce reușesc, în realitate, să arate. Și de ce situații care par foarte simplu de rezolvat se transformă în obstacole extrem de dificil de trecut. Filmul are ceva pentru fiecare: personaje simpatice și colorate pentru cei mici, lecții de viață prezentate nedidacticist pentru adolescenți și motivații pentru a reflecta, între două zâmbete sau chiar râsete, pentru cei mari. De văzut cu toată familia, cu prietenii și vecinii :)
Category Archives: filme
Seară de film
Pentru azi un film trist, plin de umor. O fată plină de viață, contrastând cu gri-ul și monotonia unui orășel de provincie, se angajează însoțitoarea unui tânăr paralizat de curând. Mai exact, dă buzna în depresia lui, ca o explozie de culoare într-o lume monocromă. De fapt, personajul ei salvează povestea de la banalitate, pentru că subiectul nu e unul extrem de original. Sigur că cei doi se îndrăgostesc unul de altul. Dar finalul nu e unul tipic hollywoodian. Și, prin urmare, poate fi motiv pentru controverse. Ceea ce nu face rău niciodată unui astfel de film.
Seară de film
Mi-a plăcut acest film pentru că este despre televiziune. Pentru că vorbește despre tarele ei și ale oamenilor ei care m-au deranjat și pe mine 21 de ani cât am lucrat în domeniu. Pentru că e o oglindă nu doar a mass-mediei, ci și a societății actuale. Pentru că scoate la iveală toate slăbiciunile, superficialitățile, absurditățile unei specii care ar avea șansa de a fi strălucitoare. Pentru că dezvăluie mecanisme de manipulare și propagandă pe care ”victimele” le ignoră cu desăvârșire, pentru ca, ajunse în pragul disperării, să arunce vinovății în stânga și-n dreapta. Despre lipsă de responsabilitate și despre indiferență, despre imunda lume a banilor și rolul televiziunii în curățarea sau, dimpotrivă, apărarea ei.
Seară de film
Pentru azi am pregătit un indie despre un personaj fermecător, dar ciudat. Are o formă de autism funcțional, de aceea cei din jurul lui se așteaptă ca el să reacționeze mereu ca și ei. Ceea ce, evident, nu se întâmplă. De aici și comicul, dar și tandrețea unor momente în care Luke încearcă să înțeleagă lumea în care trăiește. Și reușește, de multe ori, pentru că e un tânăr inteligent. Doar că o face treptat. Și, pe măsură ce se adaptează la univers, le schimbă viețile și celor din jur. Pentru că e onest și joacă după reguli. În rolul principal am descoperit un tânăr talentat, Lou Taylor Pucci.
Seară de film
O poveste despre cum un sentiment de compasiune poate duce la maturizarea unui tânăr cu probleme. Roy începuse să-și piardă busola în viață. Tatăl lui, pe care nu-l văzuse de când părinții lui divorțaseră, moare călcat de tren. În același timp, adolescentul este dat afară din echipa de fotbal american a școlii pentru că antrenorul nu-l crede destul de rezistent psihic. Din fericire îl întâlnește pe editorul unui ziar local care dorește să înființeze o echipă proprie. Relația dintre el și Roy e complicată, așa cum e și cea dintre adolescent și prima lui iubire. În rolul principal, un tânăr, dar deja afirmat Ryan Gosling.
Seară de film
Știți care e farmecul filmelor biografice? Că, pe lângă toate trăirile și gândurile pe care ți le poate induce o creație cinematografică, îți dau senzația că totul poate fi real. Nu se termină făcându-te să spui ”oameni din aceștia există doar în filme”. Dimpotrivă. Te inspiră să fii ca ei sau, cel puțin, să-i cauți cu mai multă atenție în jurul tău. Recomandarea mea de azi spune povestea adevărată a unui tânăr englez care a visat de mic să participe la o Olimpiadă. Și, într-un final, deși nu făcuse asta niciodată, a decis că va concura la săritura cu schiurile. Ambiția nu-i lipsește. Doar talentul. Dar ăsta nu e un motiv să abandoneze. Așa că pleacă de acasă tocmai până în Germania, pentru a se antrena. O să râdeți și-o să lăcrimați. Și-o să simțiți mai buni, chiar și numai pentru că sunteți contemporani cu astfel de oameni.
