Vă recomandam acum ceva timp acest film coreean. Pentru că mi-a plăcut, am căutat, evident, și altele scrise și regizate de Chang-dong Lee. Și am găsit un altul, cel puțin la fel de bine făcut, chiar dacă ritmul lui s-ar putea să nu placă tuturor. E tot un film de dragoste, deși vorbește mult mai mult despre suferința autoindusă. Despre slăbiciune și remușcări. Despre cum iubirea nu e, mai niciodată, de ajuns pentru ca doi oameni să fie fericiți. Povestea începe de la coadă, cu sinuciderea unui bărbat. Apoi se întoarce în timp pentru a ne arăta, prin descrierea a 5 momente din viața lui, ce l-a dus, într-un final, la tragicul gest. Puternic și plin de subtilități, sensibil și trist. Puteți viziona tot filmul (cu subtitrări în engleză) mai jos!
Category Archives: filme
Seară de film
Pentru azi vă propun o comedie neagră, în regia lui Guy Ritchie, știți voi, fostul soț al Madonnei. Al doilea film al său e ambientat tot în lumea extrem de pestriță a criminalității londoneze. Personajele sale sunt extrem de colorate si sunt de la mici găinari până la mafioți puternici, de la gangsteri ruși la romi șmecheri. Povestea e simplă, dar se complică pentru că sunt introduși în poveste tot felul de indivizi care au sau n-au treabă pe acolo, care ajung să se calce pe picioare, să se bată și, de ce nu, să se omoare. Un individ fură un diamant roz și încearcă să-l plaseze pe piața neagră. Mulți doritori se arată. Dar nu să-l cumpere. Brad Pitt, Benicio del Toro, Jason Statham și mulți alți actori cunoscuți încearcă tot timpul să-și salveze pielea! Nu toți reușesc :)
Seară de film
Știți că nu toți nemții au fost fie fanii lui Hitler, fie precum struții, cu capetele ascunse-n nisip? Știți că a existat un bărbat care, chiar din 1939, înainte de declanșarea Celui de-al Doilea Război Mondial, a intuit dezastrul pe care cancelarul celui de-al treilea reich îl va provoca nu doar altor țări, ci și propriei patrii? Și a vrut să-l oprească? Din păcate, l-au despărțit 13 minute de ceea ce ar fi fost o schimbare radicală a istoriei secolului 20. Nu, nu era un anarhist sau un agent al unei puteri străine, ci un tânăr mai superficial și cam afemeiat, care nu voia decât să trăiască liniștit, fără prea mari bătăi de cap. Un film despre un moment mai puțin cunoscut în afara cercurilor de istorici.
Seară de film
Pentru că am ajuns la a 700-a recomandare pe acest blog, v-am pregătit un film special. Cel puțin pentru mine. Care i-am dat 10 de prima dată când l-am văzut. Și a reușit să se mențină până azi pe prima poziție a topului meu cinematografic. Poate și pentru că l-am văzut în momentul oportun, atunci când am rezonat la maxim. Pe foarte scurt, e un film despre prietenie. Sigur, și despre vise, sensibilitate, război, suferință, comunicare, înstrăinare… Dar, în primul rând și covârșitor despre prietenia dintre doi tineri americani. A căror viață normală pentru vârsta și epoca lor e dată peste cap de Războiul din Vietnam. Amândoi se întorc de acolo, dar lucrurile nu mai sunt la fel. Unul dintre ei duce pasiunea pentru păsări, pe care o împărtășiseră amândoi, la un cu totul alt nivel. Ceea ce, desigur, nu mai corespunde normelor sociale și, implicit, îl condamnă la internarea într-un spital psihiatric. În rolurile principale, doi foarte tineri Matthew Modine și Nicolas Cage. Am descoperit în film una dintre cele mai frumoase replici din ”cariera” mea de cinefil. Mă întreb dacă o veți identifica.
Seară de film
Ați auzit de călătoriile sabatice? Nu, nu au legătură cu religia, ci cu dorința unora de a se regăsi plecând departe de cotidianul familiar, de oamenii cu care s-au obișnuit, de stresul omniprezent. Vor să se detașeze de universul cunoscut pentru a-l putea analiza mai bine din afară. Filmul de azi tratează într-o manieră dulce-acrișoară o astfel de călătorie a unui psihiatru care nu-și mai găsește locul în viața lui, deși, la prima vedere, ea e chiar de invidiat. Paradoxal, nu știe ce simte și nici ce gândește cu adevărat despre lucruri și oameni. Așa că pleacă în jurul lumii, în căutarea unor răspunsuri. În rolul principal îl reîntâlnim pe Simon Pegg, de data aceasta într-o ipostază ceva mai puțin amuzantă. Deși umorul nu lipsește cu desăvârșire.
Seară de film
Cred că v-am mai spus undeva că-mi plac filmele ca un joc de puzzle, în care personajele par să aibă traiectorii independente, dar, pe măsură ce trece timpul, interacțiunea dintre ele pare să le aranjeze ca pe niște piese complementare, până la a dezvălui spectatorului imaginea de ansamblu. V-am și recomandat câteva aici, aici sau aici. Am descoperit un altul. Povestea îl are în centru pe un profesor de universitate, a cărui viață pare senină și plină de frumos. Cu toate astea, existența sa e influențată de oameni apropiați sau străini, ale căror vieți sunt pline de durere. Fericirea are legătură mai degrabă cu starea de spirit a unui om sau cu norocul/ghinionul aleatoriu?
