La prima vedere, ar putea părea doar o comedie romantică ai cărei protagoniști sunt de vârsta a treia sau… a patra. Dar aceasta este doar o iluzie, nu doar pentru că actorul principal este Al Pacino, care face un rol foarte bun. Ci pentru că în poveste e vorba mai degrabă de responsabilitate, lașități, inerții, superficialități. O mare vedetă a muzicii reușește să-și recunoască, în sfârșit, că viața lui e o minciună, o iluzie păstrată din lene și comoditate. Că beneficiile aduse de glorie și bani nu sunt nici pe departe cele la care visa când era tânăr. Regizorul e la primul său film… Nu e puțin lucru ca în el să joace, pe lângă pomenitul Pacino, Anette Bening și Cristopher Plummer.

Citește restul articolului →

Vă propun pentru azi ceea ce vi s-ar putea părea un film mai ușurel. Dar, să fim serioși, după atâtea și-atâtea capodopere cinematografico-psihologico-filosofice, putem simți nevoia să ne amuzăm și să ne emoționăm la o poveste simplă, spusă cu umor și căldură. Și care, între noi fie vorba, ne-ar putea face să luăm pauze dese pentru a da o raită prin bucătărie. Pentru că e vorba despre un film despre mâncare și gătit, despre pasiuni gastronomice și relații interumane, despre arta gustului și despre cea a găsirii echilibrului în viață. E scris, regizat și interpretat de Jon Favreau, o surpriză plăcută pentru mine, sper că și pentru voi. La masă… pardon, la film!

Citește restul articolului →

Un film-poveste, un basm modern despre frumusețea vieții circumscrisă celei a Universului. Nu știu exact de ce l-au încadrat la categoria SF. Din fericire, azi, nu tot ce se-ntâmplă în spațiu e science-fiction. Sunt câteva elemente care au făcut din el un fenomen cinematograifc despre care, firesc, s-a vorbit foarte mult. În primul rând, imaginea. În al doilea, atmosfera. În al treilea, jocul bun făcut de Sandra Bullock. În al patrulea, interesanta coincidență între trăirile unui om care încearcă să supraviețuiască la mii de kilometri deasupra Pământului și cele ale strămoșilor săi, în fața pericolelor de pe suprafața lui. Nu sunt prea multe de spus, pentru că nu e, în primul rând, un film de acțiune, intrigă și răsturnări de situații. Ci un regal vizual! Recompensat cu 7 premii Oscar! Citește restul articolului →

Filmul de azi mi-a trezit sentimente amestecate. Pe de o parte, mi-a plăcut cum a fost făcut, cum a fost jucat, atmosfera, dramatismul. Pe de altă parte, aș fi vrut să nu mă mai uit: senzația de anxietate, de jeg uman, de alienare, de nefericire, de grotesc, de mizerabil, era foarte puternică. Ceea ce, presupun, este un succes al regizorului, nimeni altul decât câștigătorul a numeroase premii Oscar, Alejandro Gonzalez Inarritu. V-am mai recomandat un film de-al lui, acum ceva vreme. E, dacă vreți, ceea ce numim noi un film mizerabilist. Spre deosebire de producțiile mioritice, la Inarritu, totul are un sens. El nu vrea să șocheze cu orice preț, nu pune accentul pe mizerie doar de dragul mizeriei. Fiecare element face parte dintr-un puzzle sumbru, o poveste de viață și de moarte a unui om care nu voia decât să fie fericit, făcând micile lui compromisuri cu universul, dar străduindu-se să rămână curat. O surpriză plăcută pentru mine Javier Barden în rolul principal. Până acum nu mi se păruse cine știe ce ca actor. Citește restul articolului →

Rețeta unui film de succes? Un subiect mai rar abordat, magia, mult mister care fascinează oamenii, umor, ceva acțiune, secrete și twisturi. Amesteci cu o mână de actori de diferite vârste, dar toți cunoscuți și cu mulți fani. O regie care știe să creeze senzația de grandoare, un scenariu inteligent și atent la detalii. Cam asta vă propun pentru astăzi. 4 iluzioniști intră în conflict cu FBI-ul și Interpolul. Toată lumea vrea să le afle secretele, în timp cei ei vor să-și manifeste talentele în fața cât mai multor spectatori.

Citește restul articolului →

Pentru azi am umblat iar la rezerva cu delicatese. O fac rar, pentru că, de-a lungul timpului, puține filme m-au fermecat atât de mult, au ajuns la mine atât de profund și la atât de multe nivele, încât să le dau o notă mai mare de 8, cea destinată producțiilor cinematografice bine făcute, care merită recomandate și altora. S-au făcut destule filme despre Alzheimer și ravagiile pe care le provoacă nu doar în viața celui afectat, ci și în cele ale oamenilor din jurul lui. Dar parcă niciunul nu privește atât de interesant, inedit și emoționant, această tragică dispariție a celui de lângă tine precum o face această regizoare și scenaristă, aflată pentru prima dată la cârma unui film artistic de lung metraj. Sincer să fiu, nu mă așteptam să descopăr o atât de precisă, și totuși delicată, atât de sensibilă, și totuși, atât de articulată expunere a modului în care lucrează mintea umană, atunci când luptă cu două suferințe. Nu vă spun mai mult, pentru că vreau să vă las plăcerea de a descoperi singuri toate subtilitățile acestui film.  Citește restul articolului →