O surpriză pentru astăzi. Un film rusesc, de acum 30 de ani. E, de altfel, cam singura peliculă sovietică de care-mi mai aduc aminte, mai mult, care face parte din lista mea de preferate. Şi asta nu doar pentru scena de final, una dintre cele mai frumoase văzute vreodată pe ecrane, ci pentru întreaga atmosferă, pentru subiect, pentru jocul actorilor, pentru muzică, pentru imagine. Da, ştiu, pentru unii, limba ar putea fi un impediment, nu spun că mie mi-a fost uşor, deşi eram familiarizat cu sonoritatea ei de la orele de rusă din şcoala generală. Dar, după un timp, uiţi de ea şi te laşi atras în această poveste de dragoste, care transcede elementele specifice sufletului slav. Lyudmila Gurchenko, extraordinară într-unul din rolurile principale.
Category Archives: filme
seară de film
Eheee… Şi-a sosit şi momentul pentru un film de 10! L-am văzut cu mulţi ani în urmă şi am rămas legat pe vecie de el. De fiecare dată când îl revăd, mă copleşeşte. O poveste cât o viaţă, o viaţă departe de un basm. Sigur, e o mega-producţie şi nu un indie, dar are de toate: două actriţe excepţionale – Whoopie Goldberg (la debut aici) şi Oprah Winfrey (da, da, acea Oprah), o atmosferă atât de credibilă, încât pare să te imbrăţişeze şi, uneori, să te lase fără aer, ca o plapumă, dramă şi umor, oameni şi neoameni, victime şi călăi, America anilor 1900, supravieţuire. Un regal Steven Spielberg, cu mult înainte de Lista lui Schindler sau Saving Private Ryan.
seară de film
Ce comedie romantică poate avea ca personaj principal un obsesiv-compulsiv, mizantrop şi misogin? Dedication, desigur :) Un film mai puţin greu, mai pentru sâmbătă seara, plăcut şi cald. Cu accente triste, uneori, şi cu altele vesele, pe alocuri. Şi aşa, ca un aperitiv: “I’ve spent my whole life wanting something and doing my very best not to find it.” Câţi dintre oameni nu fac asta, chiar şi fără să fie conştienţi, ca personajul principal? Un rol secundar foarte bine susţinut de Tom Wilkinson.
seară de film
E timpul să părăsim puţin spaţiul anglo-saxon şi să vedem o peliculă franţuzească. Nu mă dau în vânt după cinematografia Hexagonului, dar, câteodată, întâlnesc şi filme care îmi plac. E cazul acestei drame care pare să se declanşeze în momentul în care fiul dispare de acasă, după o ceartă cu tatăl său. Şi rămâne în spinarea surorii sale să scoată la suprafaţă toate frustrările şi prăpăstiile dintre membrii familiei, în timp ce încearcă să gestioneze îngrijorarea din ce în ce mai profundă pentru soarta fratelui său. În rolul principal, talentata Melanie Laurent (pe care aţi mai văzut-o probabil, în Concertul lui Radu Mihăileanu şi în Inglorious Bastards al lui Tarantino).
seară de film
Un astfel de subiect nu merita decât o notă mare-mare! Ce-ai face dacă, într-o zi, te trezeşti că eşti un personaj într-o carte scrisă de altcineva? Care mai vrea să te şi omoare, pe deasupra! Şi tu auzi scriitoarea în cap, făcînd planuri! Eşti diliu? Sau… Scenariu inteligent şi amuzant. Ce poţi să vrei mai mult de la o comedie fantasy? Poate doar o distribuţie pe măsură! O are :)
Seară de film
Să mai şi râdem, zic! Numai drame, numai drame… ! Ce să fac, dacă sunt atât de puţine “comedii” care mă amuză. Şi pe care le consider eu demne de a fi recomandate şi altora. :) Oricum, pentru această seară, o comedie inteligentă, cu mult umor britanic. Un amestec de tipologii umane exotice, condimentat de câteva surprize savuroase! A, să nu-l confundaţi cu remake-ul făcut câţiva ani mai târziu, în spirit pur americănesc, adică mult mai grobian, în tuşe muuuult mai groase!
