Comedie. Şi nu una oarecare, ci britanică. În care joacă… ei bine, da… Eric Cantona. Cei ce nu ştiu cine e, să afle că e considerat unul dintre fotbaliştii-simbol ai echipei Manchester United. I se spunea Regele Eric. După ce s-a retras, a început să joace în filme. Şi n-o face rău :) Aici se interpretează pe sine, un filosof temperamental, care îşi învaţă unul dintre fani cum să depăşească momentele grele din viaţă. Umorul e specific naţiei care a realizat pelicula, cu uşoare accente dramatice. De văzut pentru o seară relaxată, departe de încrâncenările zilei.
Category Archives: filme
seară de film
Atunci când muzica face ceea ce i-a fost destinat: aduce oamenii împreună. Atunci când sufletele frumoase se găsesc sau se regăsesc, măcar în basme. Atunci când îţi vine să intri în ecran pentru a da o mână de ajutor. Atunci când e atât de bine, încât vrei să crezi cu adevărat, ignorând orice element care te-ar putea aduce la realitate, ca simplu spectator al unui film. Da, ştiu, sunt un pic exaltat. Dar ce să fac, dacă mi-a plăcut atât de mult, încât i-am dat 9?
seară de film
O nouă comedie pentru această seară. Una uşurică, amuzantă şi plăcută. Desigur, dacă sunteţi ca mine, n-o să râdeţi în hohote şi nici n-o să vă tăvăliţi pe jos. Dar sigur o să zâmbiţi şi o să vă binedispuneţi. Asta pentru că Steve Carell joacă impecabil rolul unui bărbat care a ajuns la 40 de ani fără să fi făcut sex. Şi pentru că nimic nu poate fi mai haios decât să vezi o mână de masculi încercând să-i facă rost prietenului lor de o “partidă”.
seară de film
Ce se-ntâmplă când un adolescent debusolat, care tocmai şi-a pierdut mama şi-şi vede tatăl îndepărtându-se, se întâlneşte cu un tânăr mizantrop, rebel, cu părul unsuros şi tatuaje făcute în casă, căruia îi place focul şi să arunce lucruri în aer? Un film reuşit, dulce-amar, cu oameni vii, chiar dacă, uneori, sar calul. Rolul principal i-a revenit lui Joseph Gordon-Levitt, un actor care se anunţă remarcabil.
seară de film
Un indie de excepţie, un recital actoricesc memorabil. O dramă profundă, o dezintegrare umană, o cădere în abis. Asta vă propun pentru această seară. E un film plin de mister. Nimic nu e sigur, iar interpretările ţin, desigur, de modul în care (ne-)am învăţat să-i privim pe oameni. Personajul prinicipal se îmbogăţeşte sau sărăceşte interior, în funcţie de ochii care-l privesc. De noi.
seară de film
Un om vrea să-şi organizeze înmormântarea şi să asiste la ea. Şi asta nu pentru că, mort fiind, nu va mai simţi că participă, ci pentru că are ceva de spus oamenilor. care nu l-ar fi ascultat altfel. Dar cum să nu-l asculţi pe cel la ale cărui funeralii iei parte? Nu, nu e o comedie. Ci o dramă. Cu puţin mister. Cu un Robert Duvall excepţional, ca de obicei. Un film bazat pe o legendă, parţial adevărată. Despre poveştile pe care le spun oamenii, unii despre ceilalţi. Şi despre cei cărora le e teamă să le audă.
