Şi-a venit din nou bacul peste bieţii tineri ai României, terorizaţi, ca de obicei, de acest sistem odios care-i obligă nu doar să meargă la şcoală, dar să şi înveţe. Deschisul unei cărţi, cititul unei poezii şi chiar gânditul liber se dovedesc a fi îndeletniciri din ce în ce mai dificile şi, în final, mai inutile. Supăraţi că nu sunt întrebaţi din meniul de la McDonalds sau cum e treaba cu curcubeul din cerul gurii, că nu sunt puşi să descrie întâlnirea de la capatos dintre gonflabilă şi muşchiuleţ, că nu pot descrie cum trebuie ţinute buzele când faci un selfie, cei pe care, cu mândrie patriotică, îi numim “viitorul ţării”, s-au răzbunat, umplând paginile cu perle. Luaţi de vă amuzaţi. Sau de plângeţi :)
Category Archives: diverse
Asta da vedetă! Jos pălăria!
Pe Amy Adams o ştiu din multe filme. Despre unele am scris aici şi aici. Cel mai mult mi-a plăcut aici. E o actriţă încă tânără :), a cărei carieră a “explodat” în ultimii 8 ani. Timp în care a fost nominalizată de nu mai puţin de 5 ori la premiile Oscar! O artistă versatilă, care se mulează foarte bine atât la rigorile unui blockbuster cât şi la cele ale unui indie. O vedetă pe care paparazzi n-o prea urmăresc, pentru că nu face nimic ieşit din comun, cel puţin în sensul pe care-l dau tabloidele acestei sintagme. Dar despre care, iată, se vorbeşte, de bine, chiar şi când nu e vorba de interpretarea vreunui rol.
estu’, vestu’ şi românii dintre
Crescând într-o ţară închisă, aşa cum era România comunistă, nu e de mirare că primul meu “şoc” cultural, prima mea “revelaţie” despre lipsa de universalitate a ceea ce e social acceptat şi considerat ca normă comportamentală, a venit citind Shogunul lui James Clavell. Mi se dezvăluia o lume fascinantă, atât de deosebită de cea în care trăiam, încât mi se părea ireală. Ştiu că m-a surprins un aspect al vieţii cotidiene din îndepărtatul orient de atunci: râgâitul după masă. La mine în casă (şi nu cred că eram unici), un astfel de gest ar fi atras, în cel mai fericit caz, o exilare în dormitor, dacă în culpă ar fi fost un copil, şi o vădită dezaprobare şi o etichetă usturătoare lipită mental, dacă vinovatul ar fi fost adult. Ei bine, am descoperit în cartea sus pomenită că acelaşi gest era considerat în alt colţ de lume şi-ntr-o altă epocă, o dovadă de apreciere la adresa calităţii bucatelor şi a măiestriei gazdei.
şi încă 10 oameni despre care n-ai să crezi că există :))
E timpul să ne simţim iar bine în pielea noastră, văzând că există oameni mai ciudaţi decât noi! Nu ştiu dacă după noi întoarce cineva capul pe stradă, dar după cei de mai jos sigur se-ntorc mulţi. Are românul o vorbă: “mare ţi-e grădina, doamne!” :))
Citește restul articolului
doi ani de blog :)
Au trecut doi ani de când am început să scriu pe blogul acesta. Am reuşit să postez aproape în fiecare zi câte ceva, aşa cum îmi propusesem iniţial. Nu ştiu dacă e timpul de făcut bilanţuri, dar câteva concluzii după aceşti doi ani tot am tras şi ar fi păcat să le ţin pentru mine. Mai ales când am blog :)) La capitolul cu plus îi trec pe oamenii interesanţi pe care i-am cunoscut şi care au părut să rezoneze cu cele gândite de mine. La minus trec faptul că încă n-am reuşit să fiu mai concis şi mai amuzant în textele mele.
cum au ajuns oamenii pe blog în ianuarie :)
Al doilea ianuarie ca blogger a trecut la fel de repede ca şi primul. Acum era 1 şi mă chinuiam să spun “2014”, şi peste o clipă e deja februarie. Lună plină de evenimente, mai niciunul vesel sau optimist. Dar… asta-i viaţa, mai ales când o parte din ea o trăieşti la pupitrul ştirilor :) Am încercat să respect ce promiteam aici. Evident, am avut şi reacţii de tot felul. Cum cele pozitive au fost mai numeroase, voi continua.
