Cum să adopţi un copil de pe Marte? Sau care crede cu tărie că de acolo provine? Cum să-l convingi să trăiască printre pământeni, ca şi când ar fi unul dintre ei, fără să-i furi nimic din candoarea şi imaginaţia vârstei? Cum să fii un tată bun unui astfel de băiat? Cum să nu-ţi laşi tragediile din urmă să-ţi submineze relaţia cu el? Poveste interesantă, dialoguri isteţe şi haioase, actori potriviţi, care au dat viaţa pe ecran unei interacţiuni credibile. Emoţionant şi subtil.
Category Archives: filme
seară de film
Tornatore se-ntoarce! E un fel de-a spune, pentru că filmul e de multicel! Dar se-ntoarce pe acest blog, de unde au lipsit în ultima vreme recomandările din creaţiile cineastului meu italian preferat. Azi un film despre film. Mai exact, o peliculă despre fascinaţia pe care a exercitat-o asupra oamenilor, încă de la început, a 7-a artă. Dacă am înlocui în poveste cinematografia cu televiziunea, imaginile pe care le veţi vedea vi s-ar părea extrem de actuale. Ca de obicei, regie subtilă şi inteligentă, imagine excelentă, scenariu original. De văzut!
seară de film
Cum ar fi ca Steve Carell să-i dea sfaturi în arta seducţiei lui Ryan Gossling? N-ar crede nimeni, aşa-i? De aceea, în filmul de azi e exact invers! O comedioară spumoasă, cu câteva accente triste. Cu doi protagonişti care se potrivesc bine, deşi vin din stiluri diferite ale cinematografiei. Despre probleme ale maturilor, dar şi despre adolescenţa perpetuă, despre trădări şi reevaluări, despre superficialitate şi blazare. În sfârşit, despre iubire!
seară de film
Un film despre cum se pot rata adolescenţii, în lipsa unei educaţii şi a unui mediu familial potrivite. Despre cum personalitatea poate pune câteodată frâne vieţii şi despre cum greşelile trecutului pot cântări uneori mult prea greu în prezent. Dar şi despre prietenie, loialitate, iubire. Despre cum poţi lăsa frustrările şi furia să-ţi distrugă universul. Sau despre cum poţi lupta cu ele. O dramă britanică profundă, cu un protagonist foarte bun: Robert Carlyle.
seară de film
Mai mult decât un film poliţist. Mai mult decât un film psihologic. Mai mult decât o dramă. O peliculă argentiniană care a reuşit să farmece juriul Academiei Americane de Film. O crimă nerezolvată şi dorinţa unui om de a scrie un roman despre aceasta deschid cutia Pandorei. Personaje vechi şpi noi, implicate sau nu, se intersectează în această poveste cu atmosferă grea şi transpunere cinematografică atât de nehollywoodiană.
seară de film
“Everybody, just pretend to be normal!” e una din replicile unui personaj din filmul pe care vi-l recomand azi. Foarte greu pentru cei care-l înconjoară, după cum veţi putea vedea :) Un pic de comedie, uşor neagră, aventură şi dramă… amestecate bine. O mână de personaje foarte interesante, ciudate şi surprinzătoare. Te poţi ataşa de ele sau poţi râde de ele, dar sigur nu-ţi rămân indiferente. Pelicula a luat două premii Oscar, dintre care unul pentru scenariu original :)
