O peliculă despre un tată care încearcă s-o scoată la capăt, după ce el şi cei doi copii ai lor sunt părăsiţi de mamă. Un subiect mai delicat, în primul rând pentru că, de obicei, e invers, şi-n al doilea rând, pentru că vorbim de Italia, o societate patriarhală, în care rolurile părinţilor erau, până nu demult, foarte bine conturate şi relativ distincte. Femeia vrea să se-ntoarcă în vieţile lor, dându-le, evident, peste cap. Filmul reprezintă debutul regizoral al lui Kim Rossi Stuart, cunoscut mult mai mult ca actor.
Category Archives: filme
seară de film
A venit timpul să vă recomand un film fabulos. E o producţie libaneză (da, da!) care mi-a amintit mult de Train de vie, al lui Radu Mihăileanu. Acelaşi amestec de umor şi tragic, aceeaşi privire profundă, dar neîncrâncenată, asupra unei realităţi dramatice… O metaforă despre război şi oameni, despre ce-i uneşte şi ce-i desparte pe aceştia, despre ce dă forţă unei comunităţi şi despre cât de uşor lucrurile devin anormale. Un film care ţi se strecoară în gând şi nu-l mai poţi alunga de colo. Se încheie, şi tu rămâi cu gura deschisă şi cu sufletul plin. Şi cu aceeaşi nedumerire legată de incapacitatea cinematografiei româneşti de a produce aşa ceva. De văzut varianta în limba libaneză, nu cea dublată în franceză.
seară de film
Un film neobişnuit de franc în tentativa (reuşită) de a spune povestea a doi tineri cu serioase handicapuri fizice. Care, găsindu-se, au curajul de a ieşi în lume şi de a încerca să trăiască o viaţă cât mai apropiată de una normală. Scenaristul nu menajează nici personajele, nici spectatorii. Nu îndulceşte tonul, nu încearcă să simplifice sau să înfrumuseţeze realitatea. Şi nici nu se chinuie să obţină empatie sau milă. O peliculă puternică, doi actori principali extrem de buni în portretizarea personajelor lor. Puternic, amuzant, trist, profund. Mie, unul, mi-a okăcut mai mult titlul iniţial. Îl puteţi vedea integral pe YouTube.
seară de film
O poveste de iubire dintre o fată care nu crede în relaţii şi un băiat care se-ndrăgosteşte de ea. Spusă necronologic, pentru a da o savoare aparte interacţiunii dintre cei doi şi modului în care vieţile lor se unesc, se despart, se reunesc, se despart din nou. Joseph Gordon-Levitt, ca de obicei, foarte bun şi credibil în rolul tânărului care, tulburat de un sentiment pe care nu credea c-o să-l simită şi neîncrederea în şansa lui de a fi fericit, încearcă să înţeleagă schimbările de comportament şi atitudine ale celei care a devenit cel mai important om din viaţa lui.
seară de film
Un film pe care l-am văzut la scurt timp după ce-am ieşit din adolescenţa biologică :) Şi care m-a făcut să regret că nu am avut niciodată un dascăl precum cel întruchipat de Robin Williams. Sau că eu nu voi deveni niciodată unul ca el. Eram abia scăpat de comunism şi nu mi-a venit să cred că se pot face şi astfel de filme! Relaţia elev-profesor e una dintre cele mai importante în viaţa unui om. Pelicula este despre modul în care vieţile noastre sunt influenţate radical de interacţiunile cu oamenii remarcabili pe care, poate, avem şansa de a-i întâlni în viaţa. Ori de câte ori aş vedea filmul, finalul reuşeşte de fiecare dată să mă emoţioneze profund. Prea multe cuvinte, deja! Să înceapă filmul!
seară de film
Vă propun azi o dramă australiană despre un tată care nu ştie să fie părinte. Aspru, brutal, impulsiv, îşi iubeşte fiul, dar nu are nici cea mai mică idee despre cum ar putea stabili o conexiune cu el. E gata să-l apere, dar nu să-l şi înţeleagă. Sunt amândoi la fel de rătăciţi, într-o ultimă călătorie pe care o fac împreună. Un film greu de digerat, dar bun!
