urăsc căldura

De când mă ştiu, mi-a displăcut căldura. Desigur, nu mă refer la cea sufletească :) Ci la cea fizică. Nu, nici aşa nu e bine! E vorba de cea pe care apa, aerul şi fraierul tind s-o emane în exces în anumite perioade ale anului.

Îmi place să beau apă rece. Vara mi-e mai bine dacă nu beau deloc decât dacă beau ceva călduţ, la temperatura camerei. Nu beau cafea sau ceai şi nici lapte. Aşa că acolo nu am o problemă. Doar când beau ciocolată caldă, ea e mai mult călâie. Şi fructele trebuie ţinute în frigider, chiar şi iarna. Mâncarea n-o mănânc niciodată fierbinte. Şi sunt puţine lucruri care îmi displac mai mult decât să mă aşez la masă, să-mi fie poftă şi să nu pot să mănânc, pentru că preparatul respectiv frige! De multe ori mă ard la limbă sau în cerul gurii cu bucate care celorlalţi li se par tocmai bune.

Nu fac baie sau duş cu apă fierbinte. Nici iarna.

Şi acum, cea mai deranjantă dintre călduri, poate şi pentru că e cea mai greu de evitat. Cea atmosferică! Pentru mine, doar gândul că se apropie vara, cu canicula ei aproape nelipsită în ultimii ani, îmi dă o stare de nervozitate. Care se accentuează, evident, pe măsură ce temperatura creşte. Şi creşte, şi creşte… Până când nu mai am stare şi chef de nimic. Încep să mă irite cele mai mici lucruri, de la un zgomot puternic la un miros neplăcut. Mi-e greu să mă concentrez şi, exact ca în cazul unei melodii cu ştuţi-ştuţi-ştuţi, după un timp simt cum îmi explodează capul. Dacă într-o astfel de zi vreun vecin are chef de bormaşinat, pandaxia-i gata!

Din fericire, am un serviciu care nu mă obligă să stau în aer liber în miezul zilei. Chiar şi aşa, sunt seri în care drumul de 5 minute până la autobuz şi cel din staţie până în Casa Scânteii seamănă cu înotatul într-un bazin cu aer fierbinte. La muncă, în studio, pun aerul condiţionat la maxim 20 de grade, ceea ce-i îngheaţă pe colegii mei care nu beneficiază, ca mine, de “binefacerile” toride ale reflectoarelor. Chiar şi aşa, sunt nopţi în care, după vreo jumătate de oră de ştiri, mi-aş dori un ventilator în loc de cameră :)

Din fericire, nu prea transpir. Pentru că asta ar fi pus capac: să trebuiacă să suport şi haine jilave pe mine.

Nu i-am înţeles niciodată pe cei care spun că frigul e mai rău decât căldura. În primul caz te poţi îmbrăca mai gros, poţi pune două pături pe tine. În al doilea… cam ce mai poţi da jos, după ce ai eliminat toate ţesăturile pe care societatea te obligă să le porţi?

Urăsc căldura! Şi-mi pare rău că nu-i mai mare cacofonia, ca să subliniez şi mai apăsat cam cât de tare o urăsc :) Şi m-aş muta şi mâine în Suedia, din două motive: e răcoare şi este civilizaţie! Şi zău dacă, în zile ca asta, cu 42 de grade la umbră, mai ştiu care este prioritar :)