Măi Românie, am trecut pe la tine, să-ţi urez alea-alea, ştii tu, tot binele din lume, că doar e suficient şi poţi să-l împarţi celor dragi, cu generozitate, din gură. Dar nu dădeai semne c-ai fi fost acasă. Luminile stinse, tăcere deplină, doar beculeţul de deasupra uşii pâlpâia ameţit peste preşul “made in China”, pe care scrie Welcome. Aşa că ţi-am lăsat câteva rânduri, promit să nu folosesc cuvinte complicate, ştiu că ai avut probleme la bac şi n-aş vrea să-ţi distrug self-esteem-ul.
În primul rând am o nelămurire. Când şi cine te-a trepanat, femeie, de simt nevoia toţi să-ţi arate ca la idioţi cum să citeşti mai departe? Cum n-o să-ţi vină să crezi, cum o să râzi cu lacrimi, cum o să te îngrozeşti sau o să te dai cu capul de toţi pereţii când o să vezi ce minunăţie de băşini suportă hârtia, monitorul sau ecranul? Şi când ţi-ai pierdut, muiere, simţul măsurii, de totul trebuie acum să fie incredibil, cutremurător, senzaţional sau şocant, ca să-ţi mai trezească puţin atenţia? N-ai văzut că ţi s-au îngălbenit ochii de atâta privit la televizor, în timp ce părţi din tine sunt agresate, violate, împuşcate, strivite în accidente pe trecerea de pietoni?
Şi-apoi, prin ce gunoaie te jucaşi, de te umpluşi de dive şi vedete ca o capră de râie? Nu mai faci nimic prin casă, nu mai deretici, nu mai găteşti, nu îi mai înveţi pe copii să coloreze, să se joace, să viseze. Când nu stai cu nasu-n lenjeriile altora sau nu comentezi căsătoriile, certurile, divorţurile, vacanţele, ţoalele sau vesela ălora de i-a inventat media, şezi ca tuta în faţa oglinzii, visând să ajungi şi tu subretă despuiată la tv, poate-poate te-o lua şi pe tine vreun fotbalist sau vreun buticar cu burtă şi chelie, să-ţi cumpere mărgele şi silicon de băgat în ţâţe. Ce făceai dacă erai băiat? Dacă nu te năşteai din familie de parveniţi, să fii şi tu beizadea cu bemveu alb şi câţiva morţi pe conştiinţă? Dacă n-ajungeai manelist, fotbalist sau croitor de chiloţi, să învârţi banii, minciunile şi fetele cu lopata, în direct şi-n exclusivitate?
Şi mai spală-te şi tu din când în când, nu doar duş o dată la 4 ani. Stau agăţaţi politicienii de tine, ca chupacabrele de-o vacă. Mă şi mir că mai ai sânge-n tine, să le cari de colo colo căruţele sub coviltirul cărora şi-au ascuns furăciunile. Şi se-nmulţesc, ai dracu, precum ciupercile după ploaie, majoritatea-s otrăvitoare, dar ce contează, ţi s-a obişnuit stomacul dup-atâtea secole. Başca, memoria ţi-e scurtă, uiţi de la mână pân’ la gură, zici că eşti naivă, dar eşti tălâmbă rău, ai crede că ai câteva luni şi bagi în gură tot ce străluceşte, după care te miri şi te revolţi că nu-ţi put pamperşii a şanel nambăr faiv.
Şi, că tot veni vorba, vara, eşti ruptă-n cur şi începi să miroşi la subţiori, dar îţi faci vânt cu tableta sau îţi pui pe iphone un apps cu ventilatoare. Iarna bei în crâşmă toată ziua, înjurând guvernul şi aşteptând să fii deszăpezită. Nu prea te speli pe dinţi, dar îţi faci vacanţele în Tenerife. Munceşti ca roaba la stăpâni străini, ca să-ţi permiţi un nou bibelou în cavoul de ciment pe care ţi l-ai ridicat în satul părinţilor, să moară vecinii de oftică.
Cu o mână îţi faci cruci din metru-n metru şi cu cealaltă îţi dai coate singură şi te calci în picioare, înghesuindu-te la coadă la tigăi de-a moaca, de parcă ai avea acasă munţi de mâncare pe care n-ai cu ce-i găti. Cu una-ţi dai jos chiloţii în faţa oricui te minte că eşti frumoasă şi c-o să te ia de nevastă şi cu cealaltă strângi de gât capra vecinului, ca s-o poţi vinde măcelarului, să-ţi mai cumperi parfumuri scumpe, să scapi de mirosul de poiată.
Nu ştiu dacă e bine, Românie! Nu e bine, pe cuvânt! Ştiu că ai sufletul bun, dar mai pune şi tu mâna pe o carte, din când în când, poate redescoperi ce înseamnă cuvinte ca decenţă, responsabilitate, merit, corectitudine, curaj, comunitate, educaţie, cultură… Nu te strâmba, femeie, că nu muşcă!
Una peste alta, Românie, îmbătrâneşti urât, curând n-o să mai ştii cine eşti, nu te mai scrie şi nu te mai citeşte nimeni. Până să-ţi dai seama, o să te transformi dintr-o ţară într-o cauză pe facebook. Eu te iubesc, pă ce-am mai sfânt, dară dacă nu-ţi vii în simţiri şi nu te-aduni de pe străzi, la casa ta, s-ar putea ca la anu’ să nu mă mai vezi pe la uşă, încercând să-ţi urez La mulţi ani!
Cu drag, Radu!
Domnule Herjeu, colega, chiar ma doare inima. Sunteti intr-o pasa proasta, dupa Sarbatori, sau pana acum nu ati avut timp sa vedeti toate astea? Hai sa facem ceva, sa urnim bolovanul! Nu sunt fan Basescu, dar nu cred ca tot dezastrul asta l-a provocat doar el, singur. Cu ce-s mai breji ceilalti? Unde sunt reformele asteptate de peste doua decenii?
Aveti dreptate, dar Romania nu e vinovata. Nu Tara, ci javrele trebuie luate la intrebari. Si facut ceva, concret. Ca gura nu doare. Se vede, de la o posta, din discursurile politicienilor. Aceleasi sunt problemele, de 20 de ani incoace, inclusiv Rosia Montana – pentru care se incaseaza comisioane grase -, nu s-a schimbat nimic in afara traiului de zi cu zi, din ce in ce mai mizer, al saracilor, si din ce in ce mai scandalos de prosper al foarte bogatilor. In timpul acesta Tara e vanduta cu bucata, indiferent cum se numeste carmaciul. Acum m-am suparat eu. Nu asteptati de la cei de sus nimic, fiindca semne bune anul nu prea are! Dar va urez, totusi, un traseu mai luminos, mai linistit si, de ce nu, mai imbelsugat! In fond, speranta moare ultima.
Nu sunt intr-o pasa mai proasta decat in ultimii 15 ani, dupa ce am realizat incotro mergem. Spre deosebire de foarte multi, eu am si facut ceva ca sa opresc dezintegrarea. Si eu nu l-am [pomenit pe locatarul de la Cotroceni in acest text. Sigur ca nu este el vinovat, el este un produs tipic al stadiului in care a ajuns tara. Eu n-am asteptat nimic de la nimeni, am pus mana si-am facut. Si acum scriu!
chiar daca e dur, e advarat, din pacate!
Cand nu se mai stie cine au fost Cosbuc, Goga, Creanga (s-o fi batut si asta cu turcii, ceva…), cand ca sa fie politically correct nu se spune ca Stefan cel Mare l-a invins pe Matei Corvin la Baia si cate altele, ce sa mai vorbim?
Daca adevarul doare, bagati-va capul in nisip… sau puneti mana sa mai cititi . Voi algeti!
prea dur …. chiar daca este asa, lasa-i pe altii – gen patapievici sau ctp – sa se exprime asa despre tara lor si a noastra… chiar m-au intristat fiind scrise de tine, pacat.
Mie mi se pare ca am fost bland. In plus, eu nu folosesc cuvinte triviale, ca cei doi pomeniti de tine.
Da,ai dreptate,ai fost destul de bland! Subscriu la tot ce-ai scris,eu simt si gandesc la fel.LA MULTI ANI!
Sunt de acord cu tine Radu, într-adevăr ai fost prea blând. Articolul mi-a plăcut foarte mult cu toată “blândețea” ta.
Cineva zicea mai sus ca țara este încă a noastră, eu personal ma îndoiesc tot mai mult de acest lucru.
Avem o țară frumoasa dar majoritatea dintre noi asista cu indiferenta cum este distrusa, păcat, mare păcat…
Limbajul folosit nu ti se potriveste…Nu-mi place ce ai gandit si apoi ai scris…asa cum este este,tara este superba pentru ca este inca a noastra…
Melody, chiar nu ai înţeles că omule ăsta chiar îşi iubeşte ţara? Gândurile lui nu sunt de rău… reciteşte, rogu-te!
Radu ma doare ! Dar …. cum sa-i schimbe ea pe romani cand ei nu prea vor ?