un text despre încredere, nu despre un om

Nu-l cunosc pe nenea acesta, până azi habar n-aveam că există. Îl cheamă Octavian Bădescu și este noul șef al Direcției de servicii Expres din cadrul Poștei Române. Azi am aflat despre el un lucru foarte urât: a solicitat un salariu de un euro pe lună, până la redresarea departamentului pe care îl conduce (în loc de cei 4000 prevăzuţi de contractul de management)! Urât, urât, foarte urât, pentru că asta te duce cu gândul la cine știe ce mașinațiuni obscure și meschine. De altfel, asta a fost și reacția unei colege din regie, care mi-a împărtașit în cască, în timp ce citeam știrea, că ea nu crede în onestitatea gestului suspomenitului.

Ei bine, deşi lucrez de 20 de ani în presă şi trăiesc de 43 în România, eu refuz să capitulez în faţa mentalităţii aproape generale că nu există oameni corecţi (în afara noastră, desigur :) şi că orice gest trebuie să ascundă neapărat intenţii mârşave. În primul rând pentru că am cunoscut câţiva, nu mulţi, e adevărat. În al doilea rând pentru că eu aş fi făcut la fel în locul lui. După ani buni ca patron în mediul privat, aş fi strâns suficient de mulţi bani ca să-mi permit să nu iau salariu 6 luni, un an, ca să-mi dovedesc bunele intenţii şi, într-un final, capacitatea de bun manager. Pentru că ambiţioşii nu sunt cei care vor funcţii, posturi sau bani. Ci cei care doresc să demonstreze că sunt buni în ceea ce fac. Şi, nu în ultimul rând, pentru că am decis să cred că există şi oameni capabili, corecţi şi oneşti în demersurile lor.

Aşa că, dragă Octavian, am ales să cred în tine.  De asta îmi permit să te tutuiesc :) Aşa cum spuneam, nu te cunosc, nu eu te-am numit acolo şi n-am nicio rudă sau prieten care lucrează în subordinea ta (vedeţi cum răspund preventiv tuturor cârcotelilor celor care vor citi acest text? :)). Nu folosesc mai deloc serviciile de curierat şi e puţin probabil ca performanţa ta profesională la Poşta Română să-mi schimbe viaţa. Dar, pentru că tot ne-am intersectat, chiar şi numai prin intermediul unei ştiri de televiziune, am decis să-ţi acord încrederea mea. O fac din motive egoiste. Dacă n-o vei înşela, îmi vei face mai suportabilă corvoada zilnică de a documenta viaţa cetăţii în care trăiesc şi-mi vei uşura lupta cu fatalismul şi autovictimizarea colectivă, atât de răspândite în rândul concetăţenilor mei.

Dar… domnule Bădescu (redevin oficial, că e treabă serioasă), chiar dacă nu-mi citești blogul, vreau să te anunț public: nu mă interesează prea tare dacă vei avea succes ca manager. Dar, dacă te prind ăștia cu vreo măgărie și se dovedește că toată povestea cu leafa de un euro n-a fost decât un teatru ieftin, în culisele căruia se întâmplau obișnuitele furturi, jafuri și hoții, îți promit că te voi aștepta în fața tribunalului, dacă ajungi acolo și nu te fofilezi cumva, sau în fața casei. Și o să stric câteva ouă pe tine! De un euro în fiecare zi! :)

Categorii: anacronic, Oameni, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Draga Radu,
      Acum am vazut textul tau, marturisesc ca sunt emotionat.
      Multumesc frumos pentru suportul tau si al celor care au comentat.
      Initiativa mea a suscitat multiple interventii, astfel incat la un moment dat am oferit explicatii mai detaliate pe blog:
      http://www.badescu.ro/de-ce-1-euro/
      As dori sa adaug doar atat: sper si cred ca nu te voi determina sa risipesti cateva oua pe mine. Dar te rog sa imi promiti si tu ceva, pentru ca esti din bransa si stii despre ce vorbesc:
      poate ca de-a lungul timpului vor ajunge la tine diferite zvonuri care te pot duce cu gandul ca e cazul sa te duci la frigider. Inainte de a arunca primul ou, rog sa verifici informatia si direct de la mine… :-)
      O zi frumoasa !
      Octavian

      1. Octavian, nici nu m-as fi gandit sa stric ouale fara sa ma asigur ca e cazul:) Mult succes!