Udrea și președinția, sau “mănânci calule ovăz”?

În timp ce TB tot pomeneşte de funie în casa spânzuratului, bătând monedă pe bona filipineză a copilului premierului, care a însoţit familia Ponta în vacanţa din SUA, Duduia lui se grăbeşte s-anunţe că n-ar zice “nu” onoarei de a candida la prezidenţiale din partea dreptei. Ea a răspuns unei întrebări de genul “mănânci calule ovăz?”cu un tropăit nărăvaş din tocuri şi cu un alintat “să zicem da”.

După ce s-a-ngrijit ca paparazzi să nu se mai uite prin gard, ci să-i vadă cu toți ochii și aparatele foto leopardul mulat pe costumul de baie, Udrea s-a gândit că nu strică să redevină serioasă. Cu fundul în două luntri, PDL şi MP, ea a simţit nevoia să se ridice în picioare, fără teamă că ar putea aluneca în apă. Mișcarea are cel puțin două obiective imediate. Forţează şi mai tare excluderea din rândul democrat-liberalilor şi, în acelaşi timp, stabileşte din start coordonatele intrării descinderii în mijlocul popularilor. O declaraţie ca un buzdugan care, după ce va fi zdrobit şi ultima fărâmă de răbdare a lui Blaga, va intra în sediul mișcătorilor şi se va aşeza în cui, de-a dreapta jilţului de preşedintă a formaţiunii şi, implicit, de candidată la preşedinţie.

Desigur,este o simplă coincidență faptul că ieşirea la rampă a Duduii vine la puțin timp după ce, acum o săptămână, locatarul de la Cotroceni o scotea iar de la naftalină pe macovei ca s-o fluture românilor pe la nas ca fiind cea mai potrivită în a-i succeda. Întrebat dacă fosta şefă de la turism şi dezvoltare e bună de candidată, TB răspunde candid “Cred că nici nu se gândeşte la aşa ceva“. Ei bine, iată că se gândeşte! Pentru cei încă naivi, o mică aducere aminte a aceleiaşi susţineri din vorbe a fostei procuroare la şefia PDL pentru ca, în momentul adevărului al alegerilor interne, Băsescu s-o uite total. Pe lângă şmecheria evidentă de a oferi opoziţiei şi presei ţinte false, în care acestea să-şi consume muniţia, manevra e simplă: s-o stoarcem pe madam macovei de toate resursele de notorietate şi simpatie publică (?), pentru a le putea apoi transfera realei favorite. Plus că un oscior, aruncat din când în când, chiar şi pur declarativ, ţine fidelii aproape şi pregătiţi să latre din nou, în caz de invazie comunistă! Ceea ce, presupun, se va anunţa iar prin megafoane, în cazul în care Udrea nu va trece nici măcar în turul doi al prezidenţialelor.

Până atunci, însă, mult mai este şi avem timp să facem scenarii despre strategiile politice pe care le vor aborda protagoniştii piesei. După ce a gătit sarmale, a dat cu mopul, a croşetat şi a bătătorit noroaiele satului românesc, doar pentru a ajunge parlamentar, mă gândesc cu groază (profesională, desigur) ce va fi în stare să facă pentru a-şi putea trece în CV un nou stagiu la Palatul Cotroceni, de data aceasta, ca șefă oficială.