udrea se sacrifică pentru echipa dreptei

Se pot spune multe despre Elena Udrea, dar că “e proastă” nu poate fi unul dintre ele. Chiar şi numai dacă ne gândim că idolul “intelectualilor” români nu putea să preţuiască atât compania ei doar pentru că ştie să facă sarmale, să dea cu mopul şi să fluture bileţele roz. Aşa că e greu de crezut că determinarea ei de a candida la preşedinţie e o dovadă a lipsei de luciditate. Dimpotrivă.

Duduia ştie că n-are nicio şansă. Că, în afară de câţiva angajaţi din media, din servicii şi din firmele care au colaborat cu ministerele conduse de ea, mai nimeni nu-i poartă vreo simpatie deosebită. Chiar şi pentru talibanii băsişti, a devenit un fel de Elena Ceauşescu, influenţa negativă care îl compromite pe marele, dar cu slăbiciunile lui umane, bărbat de stat. Cu atât mai mult, românii sătui de epoca reprezentată de locatarul de la Cotroceni, sunt departe de a-şi dori să-l înlocuiască pe acesta cu varianta feminină şi blondă. Faptul că se declară mândră urmaşă a lui Traian poate conta pentru prietenii din DNA, dar sigur nu e un atu în faţa electoratului.

Şi-atunci, ce-o mână-n luptă?

După cum se văd lucrurile, cu Iohannis la Cotroceni, lui TB îi va fi mai uşor să-şi croiască iar drum către o poziţie cu oareşce influenţă politică. De unde să orchestreze în următorii 5 ani, (re)ascensiunea Duduii spre statutul de candidat cu şanse mai mari în 2019. Prin urmare, ea e conştientă că trebuie să-şi sacrifice prezentul politic pentru a spera la un viitor în domeniu. Şi se pregăteşte să “take one for the team”, cum zice licuriciul cel mare, adicătelea, pe româneşte, să încaseze pentru echipă.

E clar că ea va îndeplini două roluri esenţiale în apropiata campanie electorală. Primul va fi cel de paratrăznet pentru toate descărcările antibăsiste provocate de Victor Ponta şi aliaţii săi. Oamenii vor fi mai greu de convins că neamţul e candidatul lui TB, când foarte mulţi o vor identifica pe Udrea în această postură.

Al doilea rol, cel puţin la fel de important, va fi de a duce dezbaterile în stradă. Mai exact, în piaţă, la tarabă. Ceea ce Iohannis nu poate face, ceea ce Ponta nu vrea să facă. Udrea va coborî nivelul acolo unde şi mentorul ei politic s-a simţit în largul lui. Şi unde, orice reacţie din partea social-democratului s-ar putea să-l coste, pentru că oamenii nu vor mai face diferenţa între cei doi care se luptă în noroi. Ba, mai mult, în spiritul sfintei ipocrizii a românilor misogini, premierul va pierde mai mult dacă îi va răspunde cu aceeaşi monedă.

Deci, Duduia va încasa şi va pocni cât pentru nenumăraţii candidaţi ai dreptei, apăruţi ca ciupercile după ploaie. Şi nu, nu va putea să-l bată pe Ponta, cum se laudă. Dar ar putea contribui serios la dificultatea acestuia de a strânge voturi de la nehotărâţi.

Trebuie să mărturisesc că, dacă e adevărat ce presupun eu, ea va dovedi că are caracteristicile care, chiar dacă mie îmi displac profund, o fac aptă pentru politica mare dâmboviţeană, aşa cum e ea, şi nu de ieri de azi, ci de vreo 150 de ani. Şi bătălia de acum o va căli suficient pentru a putea viza un fotoliu în vreunul dintre palate, în anii următori, cu mai multe şanse decât până acum. Dacă, desigur, justiţia de la noi va “butea” rămâne la fel de independentă ca şi în ultimii ani.