Nu sunt microbist şi, în general, nu găsesc nimic de plăcut (cu atât mai puţin de admirat) în fotbalul românesc. Nici protagoniştii, nici galeriile. Nici primadonele, nici samsarii, nici chibiţii. Nu înţeleg de ce sunt priviţi cu atâta indulgenţă jucătorii care abia aşteaptă să fugă de la antrenamente sau de la meci ca să toarne în ei alcool, asta dacă nu cumva, erau deja îmbibaţi înainte de a-şi îmbrăca tricourile. Nu-mi plac nici patronii de cluburi, în marea lor majoritate nişte parveniţi grobieni, stridenţi şi ostentativi.

Citește restul articolului →