Eu consider filmul acesta a fi românesc, deși nu se aude boabă de limbă natală prin el. Dar regizorul și scenaristul Radu Mihăileanu e român, chiar dacă străinii sunt cei care i-au recunoscut valoarea și i-au dat mijloacele necesare realizării unor filme deosebite, prin care a devenit cunoscut și apreciat în toată lumea. Acesta este primul film în care l-am descoperit, acum relativ mulți ani! Și, de atunci, am încercat să văd toate creațiile lui. Și n-am fost dezamăgit. Dar să mă întorc la această peliculă. A făcut ceva vâlvă la vremea ei, pentru că îndrăznea să abordeze cu umor o temă extrem de sensibilă, Holocaustul.
Întâmplarea face ca, în același an, un alt regizor, Roberto Benigni, să aibă aceeași idee. Nu ca subiect, ci ca mod de abordare. Din motive diverse, creația lui a luat 3 Oscaruri (meritate). Probabil, juriile au considerat că două filme care te pot face să râzi chiar și atunci când se vorbește despre o cumplită tragedie, ar fi prea mult. Dar filmul lui Mihăileanu rămâne una dintre cele mai emoționante și mai profunde transpuneri cinematografice a unei povești despre Holocaust, tocmai pentru că nu îți arată direct ororile petrecute, ci camuflează inteligent drumul până la ele. Mai jos aveți una dintre cele mai frumoase scene pe care eu le-am văzut vreodată pe ecran!
Train de vie (1998)
9 ★ de la mine!
